3 intrări

16 definiții

NIT2, niți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a strălucirii. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.

NIT1, nituri, s. n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.

NIT1, nituri, s. n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.

NIT2, niți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a luminației. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.

NIT, nituri, s. n. Tijă de metal cilindrică, cu capul de diametru mai mare decît corpul propriu-zis, folosită la îmbinarea prin nituire a pieselor metalice plate, de piele sau de carton.

NIT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru luminanță, reprezentând luminanța uniformă a unei surse de lumină plane cu aria de un metru pătrat, care emite în direcția normală o intensitate luminoasă de o candelă. [Pl. niți. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) – strălucitor].

NIT1 s. n. cui cu capul mare, turtit. (< germ. Niet)

NIT2 s. m. unitate de măsură pentru luminanță, egală cu luminanța uniformă a unei surse cu aria de 1 m2, care emite o intensitate luminoasă de o candelă. (< fr., engl., nit)

nit (nituri), s. n. – Cui bont. Germ. Niet(e).Der. nitui, vb. (a bate nituri); nituială, s. f. (nituire); nituitor, s. m. (muncitor care nituiește).

NIT ~uri n. Tijă (de metal moale) cu floare mare la un capăt, folosită la îmbinarea a două piese prin turtirea celuilalt capăt (de obicei, bătându-l cu ciocanul). /<germ. Niet

nit n. cuiu cu vârful turtit cu care se leagă cercurile de fier. [Nemț. NIETE].

nit n., pl. urĭ (germ. niel). Cuĭ scurt și gros care unește doŭă bucățĭ de metal (ghint).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

nit s. n., (tijă de metal) pl. níturi

nit s. m. (unitate de măsură a luminației), pl. niți

NIT 1. Nitul t. (Isp IV2); Nita fam. (Moț); Nitești s. munt. 2. Nitoe > Nitoești s., olt; prob. < *Anita < Ana, cf. rus. Aнютa. Subst. nit este neologism.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

nit, nituri s. n. om prost.

Intrare: nit (u.m.)
nit1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nit
  • nitul
  • nitu‑
plural
  • niți
  • niții
genitiv-dativ singular
  • nit
  • nitului
plural
  • niți
  • niților
vocativ singular
plural
Intrare: nit (tijă)
nit2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nit
  • nitul
  • nitu‑
plural
  • nituri
  • niturile
genitiv-dativ singular
  • nit
  • nitului
plural
  • nituri
  • niturilor
vocativ singular
plural
Intrare: Nit
nume propriu (I3)
  • Nit
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nit (tijă)

  • 1. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie:

nit (u.m.)

  • 1. fizică Unitate de măsură a strălucirii.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Unitate de măsură pentru luminanță, reprezentând luminanța uniformă a unei surse de lumină plane cu aria de un metru pătrat, care emite în direcția normală o intensitate luminoasă de o candelă.
    surse: DN

etimologie: