Definiția cu ID-ul 503863:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
nit (nituri), s. n. – Cui bont. Germ. Niet(e). – Der. nitui, vb. (a bate nituri); nituială, s. f. (nituire); nituitor, s. m. (muncitor care nituiește).