13 definiții pentru nesaț nesațiu

NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Pref. ne- + saț.

NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Ne- + saț.

NESÁȚ s. n. (De obicei în loc. adv., construit cu prep. «cu») Poftă, lăcomie, aviditate, dorință arzătoare. V. lăcomie. De pe plută, din goană, ochii noștri beau cu nesaț frumusețile acestea, care curg și nu se mai sfîrșesc. VLAHUȚĂ, O. A. 419. O, vino iar în al meu braț, Să te privesc cu mult nesaț. EMINESCU, O. I 235. – Variantă: nesáțiu (C. PETRESCU, A. 310, BART, E. 352, MACEDONSKI, O. I. 222, VLAHUȚĂ, O. A. 215)s.n.

NESÁȚ s. 1. v. lăcomie. 2. aviditate, lăcomie, poftă. (Privea cu nesaț la...)

NESÁȚ n.: Cu ~ a) cu poftă nepotolită; cu sete; cu aviditate; b) cu plăcere și cu admirație. /ne- + saț

nesáț și -áțiŭ n., pl. urĭ (ne- și saț, sațiŭ). Lipsă de saț, nesăturare. – Fig. Mare poftă: a sorbi cu nesaț vorbele cuĭva. – Vechĭ și adj.: lăcomia cea nesație.

NESÁȚIU s. n. v. nesaț.

NESÁȚIU s. n. v. nesaț.

nesațiu n. 1. fire nesăturată; 2. fig. lăcomie fără margini.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NESÁȚ s. 1. lăcomie, (livr.) insațiabilitáte, voracitáte, (rar) nesațiabilitáte, (pop.) saț, (înv.) póftă. (~ la mîncare.) 2. aviditate, lăcomie, poftă. (Privea cu ~ la...)

Intrare: nesaț

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nesaț nesațul
plural
genitiv-dativ singular nesaț nesațului
plural
vocativ singular
plural
nesațiu
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nesațiu nesațiul
plural
genitiv-dativ singular nesațiu nesațiului
plural
vocativ singular
plural