17 definiții pentru nesățios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

nesățios, ~oa a [At: CORESI, EV. 287 / P: ~ți-os / V: (înv) ~sițios, (reg) năsă~, ~sățos, nisățos / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + sățios] 1-2 smf, a (Om) care nu se simte niciodată sătul. 3-4 smf, a (Pex) (Om) lacom la mâncare, la băutură. 5 a (Reg; d. alimente) Care nu satură. 6-7 smf, a (Fig) Nesăturat (3-4). 8 a (Asr; fig) Care nu se poate astâmpăra. 9 a (Fig) Care nu se poate stăpâni. 10 a (Fig) Care nu se poate limita. 11 a (Pex; fig) Mistuitor. 12 av Cu lăcomie. 13 av Cu plăcere. 14 av Cu voluptate.

NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom, + (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Ne- + sățios.

NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. Care nu se (mai) satură; care nu se mulțumește niciodată cu cît are, foarte doritor de..., neîndestulat. Milioane de omizi, înviate de căldura soarelui, pornesc nesățioase. SADOVEANU, O. VI 400. În privința sîngelui vărsat de popoare pe cîmpul de război, suveranii, fără excepție, au o poftă nesățioasă. DEMETRESCU, O. 125. Nesățios gîtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pămîntului. CREANGĂ, O. A. 247. ◊ (Adverbial) Să ne privim nesățios Și dulce toată viața. EMINESCU, O. I 174. ◊ (Substantivat) Începea a pricepe că războiul... [este] al nesățioșilor: că pentru veșnic-nesățioșii pier veșnic-flămînzii. SADOVEANU, M. C. 67. ♦ (Despre mîncări) Care nu satură. Ciorbă nesățioasă.

NESĂȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și adverbial fig. (negativ de la sățios) Care tinde să obțină și să aibă cât mai mult; nesătul; lacom. [Sil. -ți-os] /ne- + sățios

nesățios a. 1. plin de nesațiu; 2. fig. care nu poate fi mulțumit: ambițiune nesățioasă.

nesățiós și -țós, -oásă adj. (d. nesațiŭ, nesaț). Fără saț, de care nu te maĭ saturĭ: mîncare nesățoasă. Fig. Ambițiune nesățoasă.

nesățos, ~oa a vz nesățios

nesițios, ~oa a vz nesățios

nisățos[1], ~oa a vz nesățios modificată

  1. În original, tipărit greșit: nisășos; o confirmă și ordonarea alfabetică a cuvântului — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nesățios (-ți-os) adj. m., pl. nesățioși; f. nesățioasă, pl. nesățioase

nesățiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. nesățióși; f. sg. nesățioásă, pl. nesățioáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NESĂȚIÓS adj. v. avid, lacom, mistuitor, nedomolit, neîndestulat, nepotolit, nestăpânit.

NESĂȚIÓS adj. v. mâncăcios.

nesățios adj. v. AVID. LACOM. MISTUITOR. NEDOMOLIT. NEÎNDESTULAT. NEPOTOLIT. NESTĂPÎNIT.

NESĂȚIOS adj. avid, lacom, mîncăcios, nesătul, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (~ la mîncare.)

Intrare: nesățios
nesățios adjectiv
  • silabație: -ți-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesățios
  • nesățiosul
  • nesățiosu‑
  • nesățioa
  • nesățioasa
plural
  • nesățioși
  • nesățioșii
  • nesățioase
  • nesățioasele
genitiv-dativ singular
  • nesățios
  • nesățiosului
  • nesățioase
  • nesățioasei
plural
  • nesățioși
  • nesățioșilor
  • nesățioase
  • nesățioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nesățios, nesățioaadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; nesătul. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Milioane de omizi, înviate de căldura soarelui, pornesc nesățioase. SADOVEANU, O. VI 400. DLRLC
    • format_quote În privința sîngelui vărsat de popoare pe cîmpul de război, suveranii, fără excepție, au o poftă nesățioasă. DEMETRESCU, O. 125. DLRLC
    • format_quote Nesățios gîtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pămîntului. CREANGĂ, O. A. 247. DLRLC
    • format_quote Începea a pricepe că războiul... [este] al nesățioșilor: că pentru veșnic-nesățioșii pier veșnic-flămînzii. SADOVEANU, M. C. 67. DLRLC
  • 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură. DEX '09 DEX '98
  • 3. figurat Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Prefix ne- + sățios. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.