17 definiții pentru nesățios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

nesățios, ~oa a [At: CORESI, EV. 287 / P: ~ți-os / V: (înv) ~sițios, (reg) năsă~, ~sățos, nisățos / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + sățios] 1-2 smf, a (Om) care nu se simte niciodată sătul. 3-4 smf, a (Pex) (Om) lacom la mâncare, la băutură. 5 a (Reg; d. alimente) Care nu satură. 6-7 smf, a (Fig) Nesăturat (3-4). 8 a (Asr; fig) Care nu se poate astâmpăra. 9 a (Fig) Care nu se poate stăpâni. 10 a (Fig) Care nu se poate limita. 11 a (Pex; fig) Mistuitor. 12 av Cu lăcomie. 13 av Cu plăcere. 14 av Cu voluptate.

NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom, + (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Ne- + sățios.

NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. Care nu se (mai) satură; care nu se mulțumește niciodată cu cît are, foarte doritor de..., neîndestulat. Milioane de omizi, înviate de căldura soarelui, pornesc nesățioase. SADOVEANU, O. VI 400. În privința sîngelui vărsat de popoare pe cîmpul de război, suveranii, fără excepție, au o poftă nesățioasă. DEMETRESCU, O. 125. Nesățios gîtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pămîntului. CREANGĂ, O. A. 247. ◊ (Adverbial) Să ne privim nesățios Și dulce toată viața. EMINESCU, O. I 174. ◊ (Substantivat) Începea a pricepe că războiul... [este] al nesățioșilor: că pentru veșnic-nesățioșii pier veșnic-flămînzii. SADOVEANU, M. C. 67. ♦ (Despre mîncări) Care nu satură. Ciorbă nesățioasă.

NESĂȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și adverbial fig. (negativ de la sățios) Care tinde să obțină și să aibă cât mai mult; nesătul; lacom. [Sil. -ți-os] /ne- + sățios

nesățios a. 1. plin de nesațiu; 2. fig. care nu poate fi mulțumit: ambițiune nesățioasă.

nesățiós și -țós, -oásă adj. (d. nesațiŭ, nesaț). Fără saț, de care nu te maĭ saturĭ: mîncare nesățoasă. Fig. Ambițiune nesățoasă.

nesățos, ~oa a vz nesățios

nesițios, ~oa a vz nesățios

nisățos[1], ~oa a vz nesățios modificată

  1. În original, tipărit greșit: nisășos; o confirmă și ordonarea alfabetică a cuvântului — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

nesățiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. nesățióși; f. sg. nesățioásă, pl. nesățioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESĂȚIÓS adj. v. avid, lacom, mistuitor, nedomolit, neîndestulat, nepotolit, nestăpânit.

NESĂȚIÓS adj. v. mâncăcios.

NESĂȚIOS adj. avid, lacom, mîncăcios, nesătul, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (~ la mîncare.)

nesățios adj. v. AVID. LACOM. MISTUITOR. NEDOMOLIT. NEÎNDESTULAT. NEPOTOLIT. NESTĂPÎNIT.

Intrare: nesățios
nesățios adjectiv
  • silabație: -ți-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesățios
  • nesățiosul
  • nesățiosu‑
  • nesățioa
  • nesățioasa
plural
  • nesățioși
  • nesățioșii
  • nesățioase
  • nesățioasele
genitiv-dativ singular
  • nesățios
  • nesățiosului
  • nesățioase
  • nesățioasei
plural
  • nesățioși
  • nesățioșilor
  • nesățioase
  • nesățioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nesățios

  • 1. adesea substantivat Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; nesătul.
    exemple
    • Milioane de omizi, înviate de căldura soarelui, pornesc nesățioase. SADOVEANU, O. VI 400.
      surse: DLRLC
    • În privința sîngelui vărsat de popoare pe cîmpul de război, suveranii, fără excepție, au o poftă nesățioasă. DEMETRESCU, O. 125.
      surse: DLRLC
    • Nesățios gîtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pămîntului. CREANGĂ, O. A. 247.
      surse: DLRLC
    • Începea a pricepe că războiul... [este] al nesățioșilor: că pentru veșnic-nesățioșii pier veșnic-flămînzii. SADOVEANU, M. C. 67.
      surse: DLRLC
  • 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. figurat Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Prefix ne- + sățios.
    surse: DEX '09