11 definiții pentru neprieten


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

neprieten sm [At: HERODOT (1645), 209 / P: ~pri-e~ / V: (îrg) ~pre~[1] / Pl: ~i / E: ne- + prieten] 1 (Înv) Dușman. 2 (Reg) Diavol. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Ne- + prieten.

NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Învechit) Dușman, inamic, vrăjmaș. Neprietenul se întinde ca pecinginea. ISPIRESCU, M. V. 11. Cîștiga o izbîndă asupra neprietenilor. NEGRUZZI, S. I 196.

nepriéten, -ă s. (vsl. nepriĭatelĭ și -ĭatenŭ). Rar. Dușman. – Vechi -átin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprietén s. m. (sil. -pri-e-), pl. nepriéteni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEPRIÉTEN s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.

neprieten s., adj. v. ADVERSAR. DUȘMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

Intrare: neprieten
  • silabație: ne-pri-e-ten info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neprieten
  • neprietenul
  • neprietenu‑
plural
  • neprieteni
  • neprietenii
genitiv-dativ singular
  • neprieten
  • neprietenului
plural
  • neprieteni
  • neprietenilor
vocativ singular
  • neprietenule
  • neprietene
plural
  • neprietenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neprieten

etimologie:

  • Prefix ne- + prieten.
    surse: DEX '09