13 definiții pentru neplăcere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext., de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Pref. ne- + plăcere.

neplăcere sf [At: ȚICHINDEAL, F. 63/9 / Pl: ~ri / E: ne- + plăcere] 1 Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut. 2 Lipsă de plăcere. 3 (Pex) Lipsă de simpatie pentru ceva sau pentru cineva Vz dezgust, resentiment, silă. 4 Necaz, supărare, nemulțumire etc. cauzate de ceva sau pentru cineva.

NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Ne- + plăcere.

NEPLĂCÉRE, neplăceri, s. f. Stare sufletească produsă de ceva neplăcut, supărător; silă, dezgust. Cu toată neplăcerea Deliu trebuia să se ducă. BART, E. 252. ♦ Neajuns, necaz, nemulțumire. Crăișorul ca să nu facă neplăcere la vreunul dintre soldații săi... s-a dat jos chiar însuși. BOTA, P. 94.

NEPLĂCÉRE ~i f. (negativ de la plăcere) 1) Lipsă de plăcere; silă; dezgust. 2) Situație care cauzează un neajuns; necaz; belea. /ne + plăcere

* neplăcére f. (după fr. déplaisir). Lipsă de plăcere, nemulțămire, supărare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

neplăcere (ne-plă-) s. f., g.-d. art. neplăcerii; pl. neplăceri

neplăcére s. f. (sil. -plă-), g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcéri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEPLĂCÉRE s. 1. nemulțumire, supărare, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ ai?) 2. v. necaz. 3. v. neajuns. 4. neajuns, (livr.) dezagrement. (Această situație comportă unele ~i.) 5. v. vicisitudine. 6. v. dezgust.

NEPLĂCERE s. 1. nemulțumire, supărare, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg.) scîrbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ ai?) 2. necaz, supărare, (înv. și pop.) price, (înv.) săblaznă, scădere, siclet. (Multe ~i a avut de îndurat.) 3. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe capul lui!) 4. neajuns, (livr.) dezagrement. (Această soluție comportă unele ~i.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NEPLĂCERE. Subst. Neplăcere, dezagrement (livr.), insatisfacție, nesatisfacție, nemulțumire. Proastă dispoziție, indispoziție, apăsare, supărare, necăjire, mîhnire, mîhniciune (înv.), amar, amărîre, amărăciune, tristețe, întristare, jale, dezolare, oprimare; decepție, dezamăgire, deziluzie. Nefericire, nenorocire; durere, suferință, chin. Necaz, neajuns, impas, pacoste, belea (fam.), bucluc (pop. și fam.), bai (reg.), ananghie, situație neplăcută, strimtoare (fig.), încurcătură. Adj. Neplăcut, displăcut, dezagreabil, dezgustător. Prost dispus, indispus, supărat, necăjit, mîhnit, amărît, trist, întristat, dezolat, deprimat; decepționat, dezamăgit, deziluzionat. Nefericit, nenorocit. Vb. A(-i) displăcea, a nu(-i) plăcea. A (se) indispune, a(-și) strica buna dispoziție, a (se) supăra, a (se) necăji, a (se) mîhni, a (se) întrista, a dezola (livr.), a (se) deprima; a decepționa, a dezamăgi, a deziluziona. A neferici, a nenoroci; a fi nefericit. A face (a pricinui) (cuiva) necazuri, a face (cuiva) zile amare; a da de bucluc; a fi la ananghie (la strîmtoare), a fi la încurcătură. Adv. În (cu, de) silă, fără plăcere, cu scîrbă. V. aversiune, deznădejde, durere, insucces, necaz, nefericire, tristețe.

Intrare: neplăcere
neplăcere substantiv feminin
  • silabație: ne-plă- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neplăcere
  • neplăcerea
plural
  • neplăceri
  • neplăcerile
genitiv-dativ singular
  • neplăceri
  • neplăcerii
plural
  • neplăceri
  • neplăcerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neplăcere, neplăcerisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: plăcere
    • format_quote Cu toată neplăcerea Deliu trebuia să se ducă. BART, E. 252. DLRLC
  • 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Crăișorul ca să nu facă neplăcere la vreunul dintre soldații săi... s-a dat jos chiar însuși. BOTA, P. 94. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + plăcere. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.