13 definiții pentru nenoroc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NENORÓC s. n. Lipsă de noroc, neșansă, ghinion; lipsă de succes (în acțiuni), insucces; p. ext. stare a celui fără noroc. – Pref. ne- + noroc.

nenoroc sn [At: (a. 1644) GCR, 110/24 / V: (reg) ~năroc / Pl: ~uri / E: ne- + noroc] 1 Lipsă de noroc Si: ghinion. 2 Lipsă de succes în acțiuni Si: insucces. 3 (Pex) Nefericire (2). 4 Suferință cauzată de lipsa de noroc.

NENORÓC s. n. Lipsă de noroc, neșansă, ghinion; lipsă de succes (în acțiuni), insucces:; p. ext. stare a celui fără noroc. – Ne- + noroc.

NENORÓC s. n. Lipsă de noroc, nefericire; necaz, ghinion. Spunea de-un sat cu case albe, pierdut pe coasta unui munte, De oameni uitați acolo, pe care-i paște nenorocul. GOGA, C. P. 9.

NENORÓC n. (negativ de la noroc) Lipsă de succes în acțiuni; insucces. /ne- + noroc

nenoróc n., pl. oace. Lipsă de noroc.

nenăroc[1] sn vz nenoroc modificată

  1. În original, greșit tipărit: nemăroc. O confirmă și ordonarea alfabetică a cuv. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NENORÓC s. 1. v. ghinion. 2. v. nefericire.

NENOROC s. 1. ghinion, neșansă, (înv.) ursuzlîc. (A avut ~.) 2. nefericire, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)

Intrare: nenoroc
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nenoroc
  • nenorocul
  • nenorocu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • nenoroc
  • nenorocului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nenoroc

etimologie:

  • Prefix ne- + noroc.
    surse: DEX '09