2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEMERNICÍ, nemernicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

NEMERNICÍ, nemernicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

nemernici [At: BIBLIA (1688), 2711/25 / V: (înv) nim~ / Pzi: ~cesc / E: nemernic] 1 vi (Îrg) A rătăci fără rost Si: a pribegi. 2 vi (Înv) A se stabili în altă țară. 3 vt (Nob) A aduce într-o stare jalnică.

NEMERNICÍ, nemernicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A umbla pribeag, a pribegi. Și, ca băiet străin ce se găsea, nemernicind el de colo pînă colo pe la ușile oamenilor... s-a oploșit de la o vreme într-un sat. CREANGĂ, P. 139. Flori strălucitoare se vor deschide în orice loc vom nemernici. NEGRUZZI, S. II 49. Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri. DRĂGHICI, R. 41.

nemernicì v. a vagabonda: nemernicind pe la ușile oamenilor CR.

nemernicésc v. intr. (d. nemernic) Vechĭ. Imigrez. Azĭ. Rar. Vagabondez, rătăcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemerniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEMERNICÍ vb. v. hoinări, vagabonda.

nemernici vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA.

Intrare: nemernicire
nemernicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemernicire
  • nemernicirea
plural
  • nemerniciri
  • nemernicirile
genitiv-dativ singular
  • nemerniciri
  • nemernicirii
plural
  • nemerniciri
  • nemernicirilor
vocativ singular
plural
Intrare: nemernici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemernici
  • nemernicire
  • nemernicit
  • nemernicitu‑
  • nemernicind
  • nemernicindu‑
singular plural
  • nemernicește
  • nemerniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nemernicesc
(să)
  • nemernicesc
  • nemerniceam
  • nemernicii
  • nemernicisem
a II-a (tu)
  • nemernicești
(să)
  • nemernicești
  • nemerniceai
  • nemerniciși
  • nemerniciseși
a III-a (el, ea)
  • nemernicește
(să)
  • nemernicească
  • nemernicea
  • nemernici
  • nemernicise
plural I (noi)
  • nemernicim
(să)
  • nemernicim
  • nemerniceam
  • nemernicirăm
  • nemerniciserăm
  • nemernicisem
a II-a (voi)
  • nemerniciți
(să)
  • nemerniciți
  • nemerniceați
  • nemernicirăți
  • nemerniciserăți
  • nemerniciseți
a III-a (ei, ele)
  • nemernicesc
(să)
  • nemernicească
  • nemerniceau
  • nemernici
  • nemerniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nemernici

  • exemple
    • Și, ca băiet străin ce se găsea, nemernicind el de colo pînă colo pe la ușile oamenilor... s-a oploșit de la o vreme într-un sat. CREANGĂ, P. 139.
      surse: DLRLC
    • Flori strălucitoare se vor deschide în orice loc vom nemernici. NEGRUZZI, S. II 49.
      surse: DLRLC
    • Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri. DRĂGHICI, R. 41.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • nemernic
    surse: DEX '09 DEX '98