3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEMȚI, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

NEMȚI, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

nemți vr [At: RUSSO, S. 17 / Pzi: esc / E: neamț] 1 (Rar) A se asimila cu populația de limbă germană. 2 (Rar) A adopta modul de viață german. 3 (Rar; pex) A se occidentaliza. 4 (Rar) A adopta moda vestimentară occidentală. 5 (Rar) A se îmbrăca orășenește. 6 (Olt) A se îmbăta.

NEMȚI, nemțesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A împrumuta limba, obiceiurile și portul din Apus; a imita moda din Apus. Pare-mi-se, vere... că și Iorgu s-a nemțit. ALECSANDRI, T. 1003. Vezeteul înspăimîntat se dipărta mîrîind din dinți:... «s-au nemțit și stăpînul meu!». RUSSO, S. 17.

nemțì v. (ironic) a se germaniza și în special a adopta portul și cultura austriacă: pare-mi-se că și Iorgu s’a nemțit AL. [V. neamț].

NEAMȚ, nemți, s. m. German sau austriac. ◊ Expr. (Fam.) A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta. – Din sl. nĕmĩcĩ.

neamț sm [At: URECHE, L. 99 / Pl: nemți, (rar) ~i / E: slv нѣмьць] 1 German. 2 Austriac. 3 (Îvp; lpl) Popor german. 4 (Îvp) Popor austriac. 5 (Îe) A se face (sau a fi) ~ A se preface că nu înțelege. 6 (Rar; îe) A merge (sau a umbla) drept ca ~ul A fi beat și a merge clătinându-se. 7 (Rar; îe) A spune drept ca ~ul A spune lucrurilor pe nume. 8 (Rar; îe) A tăcea ca ~ul A fi foarte tăcut și închis. 9 (Îae) A tăcea chitic. 10 (Fam; îlv) A lua (sau a fura) luleaua ~ului A se îmbăta. 11 (Îlav) De când nemții cu coadă De mult. 12 (Mol; îs) Vânt de la ~ Vânt care bate dinspre apus. 13 (Reg) Străin din apus. 14 (Îvp) Epitet dat unei persoane îmbrăcate în haine orășenești. 15 (Mol) Personaj din obiceiul de Anul Nou numit „moșnegii”. 16 (Mol; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 17 (Mol; art.) Melodie după care se execută dansul neamțul (16).

NEAMȚ, nemți, s. m. (Pop.) German sau austriac. ◊ Expr. (Fam.) A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta. – Din sl. nĕmĩcĩ.

NEAMȚ, nemți, s. m. (Popular) Nume dat unui bărbat care face parte dintr-o populație de limbă germană. Găsesc printre răniți, pe jos, și un grup de nemți. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. Mă întîmpină un neamț sarbăd și flegmatic, care cîrmuia birtul. NEGRUZZI, S. I 67. Neamțule-n compania ta, Nu-i voinic ca bădița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 314. ◊ Expr. (Familiar) A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta, v. lulea.

NEAMȚ nemți m. pop. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară din Germania; german. /<sl. nĕmici

neamț m. 1. numele popular al Germanului și în special al Austriacului: a merge drept ca Neamțu, a umbla pe două cărări (cf. a furat luleaua Neamțului, s’a îmbătat); v. coadă; 2. pop. catolic sau protestant. [Slav. NĬEMĬȚĬ, din NĬEMŬ, mut: Slavonii considerau ca «muți» pe vecinii lor germani a căror limbă nu o înțelegeau].

Piatra-Neamțu f. oraș în Moldova între munți: 31.000 loc., cap. jud. Neamțu. Comerț de cherestele.

Neamț, Nemțoáĭcă s., pl. Nemți, Nemțoaĭce (vsl. Nĭĕmĭcĭ, pl. Nĭĕmci; Nĭĕmĭciskŭ, nemțesc; pol. Niemiec, rus. Nĭĕmec, ung. Német, alb. Neméts, ngr. Némzzos, turc. Nemče. Cp. cu tribu germanic numit de Romanĭ Németes). German. A lua luleaŭa Neamțuluĭ, a te îmbăta (de la o poveste în care un Neamț beat stătea pe un pod și fuma din lulea, ĭar cînd fiu luĭ ĭ-a zăs să fie atent să nu scape luleaŭa în apă, el ĭ-a răspuns: Tacĭ, măĭ prostule!. Și așa, ĭ-a căzut luleaŭa din gură în apă!). A merge drept ca Neamțu, a fi beat și a te sforța să mergĭ drept ca să nu observe lumea că eștĭ beat. V. Nemțoaĭcă.

nemțésc v. tr. (d. Neamț). Germanizez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nemți (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă nemțesc, 3 sg. se nemțește, imperf. 1 sg. mă nemțeam; conj. prez. 1 sg. să mă nemțesc, 3 să se nemțească; imper. 2 sg. afirm. nemțește-te; ger. nemțindu-mă

nemți (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțește, imperf. 3 sg. se nemțea; conj. prez. 3 să se nemțească

nemți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemțesc, imperf. 3 sg. nemțea; conj. prez. 3 sg. și pl. nemțească

+Piatra-Nea (oraș) (desp. Pia-tra-) s. propriu f. art., g.-d. art. Pietrei-Nea (desp. Pie-trei-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

neamț (nemți), s. m.1. German. – 2. Străin. Sl. nĕmĭcĭ, din nĕmŭ „barbar”, cf. neam (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), cf. ngr. νέμτζης, bg. nĕmec, alb. nemets, mag. nemet, pol. niemiec.Der. nemțoaică, s. f. (germană; dădacă, guvernantă; călțunaș, Tropaeolum; plantă, Delphinium elatum); nemțesc, adj. (german); nemțește, adv. (în germană); nemție, s. f. (mulțime de germani; înv., în limba germană); nemțime (var. nemțărie), s. f. (colectivitate de germani); nemți, vb. (a germaniza); nemțișor, s. m. (plantă, Delphinium elatum); nemțean, s. m. (locuitor al regiunii Neamț din Moldova; călugăr al mănăstirii Neamțu).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

neamț, nemți, s.m. (pop.) 1. german sau austriac. 2. străin (din apus). 3. persoană îmbrăcată în haine orășenești. 4. (art.) numele unui dans popular și melodia după care se execută acest dans.

neamț, nemți, s.m. – 1. Austriac (Bârlea, 1924): „Doamne, bate neamțu-n drum / C-o luat ce-o fost mai bun” (Bârlea, 1924, II: 102); „Măi, neamțule de la Beci” (idem: 133), unde Beci = Viena. „Până ce am păstrat încă amintirea domniei austriece, domnul și neamțul, în mintea țăranului, se identifică” (Țiplea, 1906). 2. German. 3. (înv.) Par cu clenciuri acoperit cu trifoi pentru uscat (Faiciuc, 1998: 167; Dragomirești). ♦ (onom.) Neamț, Neamțiu, Neamțu, nume de familie (334 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. němǐcǐ (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < němǔ „barbar”, cf. neam (Miklosich, Tiktin, cf. DER).

neamț, nemți, s.m. – 1. Austriac (Bârlea 1924): „Doamne, bate neamțu-n drum / C-o luat ce-o fost mai bun” (Bârlea 1924 II: 102); „Măi, neamțule de la Beci” (idem, 133), unde Beci = Viena. „Până ce am păstrat încă amintirea domniei austriece, domnul și neamțul, în mintea țăranului, se identifică” (Țiplea 1906). 2. Par cu clenciuri acoperit cu trifoi pentru uscat (Faiciuc 1998: 167; Dragomirești). – Din sl. němǐcǐ, din němǔ „barbar”, cf. neam (DER).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fura luleaua neamțului expr. a se îmbăta.

a lua luleaua neamțului expr. a se îmbăta.

Intrare: nemți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemți
  • nemțire
  • nemțit
  • nemțitu‑
  • nemțind
  • nemțindu‑
singular plural
  • nemțește
  • nemțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nemțesc
(să)
  • nemțesc
  • nemțeam
  • nemții
  • nemțisem
a II-a (tu)
  • nemțești
(să)
  • nemțești
  • nemțeai
  • nemțiși
  • nemțiseși
a III-a (el, ea)
  • nemțește
(să)
  • nemțească
  • nemțea
  • nemți
  • nemțise
plural I (noi)
  • nemțim
(să)
  • nemțim
  • nemțeam
  • nemțirăm
  • nemțiserăm
  • nemțisem
a II-a (voi)
  • nemțiți
(să)
  • nemțiți
  • nemțeați
  • nemțirăți
  • nemțiserăți
  • nemțiseți
a III-a (ei, ele)
  • nemțesc
(să)
  • nemțească
  • nemțeau
  • nemți
  • nemțiseră
Intrare: neamț
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nea
  • neamțul
  • neamțu‑
plural
  • nemți
  • nemții
genitiv-dativ singular
  • nea
  • neamțului
plural
  • nemți
  • nemților
vocativ singular
  • neamțule
  • nemțe
plural
  • nemților
Intrare: Piatra-Neamț
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Piatra-Nea
plural
genitiv-dativ singular
  • Pietrei-Nea
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nemți, nemțescverb

rar
  • 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: germaniza
    • 1.1. prin extensiune A se occidentaliza. DEX '09 DEX '98
      sinonime: occidentaliza
      • diferențiere învechit A împrumuta limba, obiceiurile și portul din Apus; a imita moda din Apus. DLRLC
        • format_quote Pare-mi-se, vere... că și Iorgu s-a nemțit. ALECSANDRI, T. 1003. DLRLC
        • format_quote Vezeteul înspăimîntat se dipărta mîrîind din dinți:... «s-au nemțit și stăpînul meu!». RUSSO, S. 17. DLRLC
  • 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • neamț DEX '09 DEX '98

nea, nemțisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară din Germania. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Găsesc printre răniți, pe jos, și un grup de nemți. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. DLRLC
    • format_quote Mă întîmpină un neamț sarbăd și flegmatic, care cîrmuia birtul. NEGRUZZI, S. I 67. DLRLC
    • format_quote Neamțule-n compania ta, Nu-i voinic ca bădița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 314. DLRLC
    • chat_bubble familiar A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.