NEMȚI vb. IV. Ref.1. (Rar) A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. Pare-mi-se, vere Constandine, că și Iorgu s-o nemțit, ALECSANDRI, T. 1003. Se plîngea că prea ne nemțim, CONV. LIT., ap. DDRF, cf. IORDAN, L. R. 465. 2. (Rar) A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. Pas de cunoaște acum care-i boier și care nu-i, dacă s-au nemțit și stăpînul meu! RUSSO, S. 17. 3. (Prin nord-estul Olt.) A se îmbăta. cf. CIAUȘANU, v. 182. – prez. ind.: nemțesc. – v. neamț.