NELUCRARE s. f. (Înv.) Inactivitate. – Pref. ne- + lucrare.

nelucrare sf [At: (a. 1817) URICARIUL, IV, 304/3 / Pl: ~rări / E: ne- + lucrare] 1 (Înv) Lipsă de activitate, de acțiune Si: inactivitate. 2 (Înv; îe) A rămâne în ~, a ține în ~ A nu fi aplicat, folosit, exploatat. 3 (Îe) A lăsa în ~ A nu da curs unei acțiuni judiciare.

NELUCRARE sf. Faptul de a nu lucra; inacțiune.

NELUCRARE s. f. (Înv.) Inactivitate. – Ne- + lucrare.

NELUCRARE s. f. (Învechit) Inactivitate, repaus. Bathori... sta în acea iarnă în nelucrare. BĂLCESCU, O. II 54. Tu, care petreci timpul în... nelucrare... care în odihnă îți mărginești silința. ALEXANDRESCU, M. 258. ◊ Expr. (Jur.) A lăsa (un proces) în nelucrare = a scoate un proces de pe rol. ♦ Șomaj. Cît pentru cei sănătoși, pe care împrejurări deosebite îi țin într-o nelucrare silită, societatea le este datoare cu muncă. KOGĂLNICEANU, S. A. 80.

nelucrare f. inacțiune.

nelucráre f. fără pl. Inacțiune: a sta în nelucrare.

LUCRARE sf. Faptul de a lucra și rezultatul acestei acțiuni, muncă; ceea ce se face, operațiune: o ~ grea, ușoară; Ⓕ: ~a minții; 🚜 lucrările cîmpului, toate operațiunile pe care le face cultivatorul ¶ ¶ C. NELUCRARE ¶ 2 📝 Scriere, publicațiune, operă: e o ~ de mare valoare ¶ 3 pl. Discuțiuni, deliberațiuni: lucrările Camerei; lucrările Academiei ¶ 4 pl. ⏲ Lucrări publice, acelea care se fac cu cheltuiala și sub privegherea Statului: Ministerul Lucrărilor publice.

nelucrare (înv.) (desp. -lu-cra-) s. f., g.-d. art. nelucrării

nelucrare (înv.) (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. nelucrării

nelucrare s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. nelucrării

NELUCRARE s. v. inactivitate, inacțiune, inerție, neactivitate, pasivitate.

nelucrare s. v. INACTIVITATE. INACȚIUNE. INERȚIE. NEACTIVITATE. PASIVITATE.