neglegenția sf vz neglijență

negligent, ~ă a vz neglijent

negligență sf vz neglijență

negligenția sf vz neglijență

negligint, ~ă a vz neglijent

negligință sf vz neglijență

neglijent, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) ~igent, ~igint / Pl: ~nți, ~e / E: fr négligent] 1 (D. oameni) Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă Si: indolent, nepăsător, (înv) negrijitor. 2 (D. oameni) Care nu se îngrijește de ținuta sa Si: nespălat (6). 3 (Pex; d. oameni) Care are o ținută dezordonată, murdară etc. Si: neîngrijit, șleampăt, (fam) îngălat. 4 (D. acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes față de ceva, de cineva sau de sine însuși Si: dezinteresat.

neglijență sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~glegenția, ~ige~, ~igenția, ~gligință / Pl: ~țe / E: fr négligeance, lat negligentia] 1 Atitudine de nepăsare în îndeplinirea unei îndatoriri Si: (înv) negrijă (1), negrijință (1), negrijuire. 2 Atitudine, faptă care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes față de ceva, de cineva sau de sine însuși Si: neatenție, (înv) negrijă (2), negrijință (2), (îvr) neîngrijire.

NEGLIJENT, -Ă, neglijenți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. ♦ (Despre realizări, acțiuni, atitudini) Făcut fără suficientă grijă, dezordonat; care vădește nepăsare, indiferență. Lucrare neglijentă. ▭ Ion Ozun surîse cu modestie, făcînd un gest neglijent cu mîna. C. PETRESCU, C. V. 161. ◊ (Adverbial) O haină a Tatianei, scurtă, neagră, e așezată neglijent pe marginea unui scaun. STANCU, U.R.S.S. 42.

NEGLIJENȚĂ, neglijențe, s. f. Nepăsare, atitudine de delăsare, faptă care denotă lipsă de grijă; stare, situație care trădează lipsă de grijă.

NEGLIJENT, -Ă adj. Dezordonat, neîngrijit; delăsător, indolent, nepăsător. ♦ Care denotă lipsă de grijă, de interes. [Cf. fr. négligent, lat. negligens].

NEGLIJENȚĂ s.f. Nepăsare, delăsare; neîngrijire. ♦ Lipsă de grijă, de preocupare; greșeală ușoară cauzată de o lipsă de atenție. ♦ (Jur.) Formă a culpei constînd în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. [Cf. fr. négligence, lat. negligentia].

NEGLIJENT, -Ă adj. dezordonat, neîngrijit; delăsător, indolent. ◊ care denotă lipsă de grijă, de interes. (< fr. négligent)

NEGLIJENȚĂ s. f. faptul de a fi neglijent; nepăsare. ◊ lipsă de grijă, de preocupare. ◊ (jur.) culpă constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. (< fr. négligence)

NEGLIJENT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) Care neglijează; nepăsător. 2) (despre persoane) Care nu este obișnuit cu ordinea; dezordonat. 3) Care vădește lipsă de grijă, de interes. /<fr. négligent

NEGLIJENȚĂ ~e f. 1) Lipsă de grijă; atitudine neglijentă; nepăsare; indolență. ~ în serviciu. 2) Greșeală (mică) făcută din neatenție. [G.-D. neglijenței] /<fr. négligence

negligent a. care (se) neglijează.

negligență f. 1. lipsă de îngrijire sau de aplicațiune; 2. fig. defectul stilului neîngrijit.

*negligént, -ă adj. (lat. négligens, -éntis, fr. négligent). Care neglijează, nu dă atențiune, nu îngrijește ceĭa ce trebuĭe să îngrijească, nepăsător: un director negligent. Care se îmbracă prost, deși ar putea să se îmbrace maĭ bine: savanțiĭ îs de multe orĭ negligențĭ. Adv. Cu negligență.

*negligénță s., pl. e (lat. negligentia, fr. négligence). Neîngrijire, nepăsare: a fost destituit pentru negligență în serviciŭ; negligență în îmbrăcăminte, în stil.

neglijent (desp. ne-gli-) adj. m., pl. neglijenți; f. neglijentă, pl. neglijente

neglijență (desp. ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijenței; pl. neglijențe

neglijent (ne-gli-) adj. m., pl. neglijenți; f. neglijentă, pl. neglijente

neglijență (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijenței; pl. neglijențe

neglijent adj. m. (sil. -gli-), pl. neglijenți; f. sg. neglijentă, pl. neglijente

neglijență s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. neglijenței pl. neglijențe

neglijent

NEGLIJENT adj. 1. delăsător, lălâu, neîngrijit, șleampăt, (fam.) îngălat. (O femeie ~.) 2. dezordonat, neîngrijit, (prin Munt.) tâlos, (fam.) deșănțat. (O ținută ~.)

NEGLIJENȚĂ s. 1. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ținută.) 2. delăsare, neîngrijire. (În casă era o ~ de nedescris.)

NEGLIJENT adj. 1. neîngrijit, șleampăt, (fam.) îngălat. (O femeie ~.) 2. dezordonat, neîngrijit, (prin Munt.) tîlos, (fam.) deșănțat. (O ținută ~.)

NEGLIJENȚĂ s. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ținută.)

Neglijent ≠ grijuliu

Neglijență ≠ acuratețe

NEGLIJENȚĂ s. f. Faptul de a fi neglijent (1); atitudine, faptă care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine); (rar) neîngrijire (2), (învechit) negrijă, negrijință, (învechit, rar) negrijuire. cf. negulici, ARisTiA, plut. Oare evenementele astea din urmă, întîmplate sub regimul tău și prin negligența ta, oare ele să fie realizarea acelor promisiuni ale tale? hasdeu, i. v. 197, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. În urma cîtorva neglijențe îl pofti să facă mai puțină politică și mai multă treabă. rebreanu, i. 234. Parcă-am fi la o masă de bridge și... din neatenție, din neglijență m-aș uita la cărțile dumitale. sebastian, t. 61. De multe ori din neglijență se pot înțepa literele, producînd pagube. romanescu, zeț. 25. Ignoranța și neglijența copiștilor schimbaseră textul unor opere încît ajunseră de nerecunoscut. oțetea, r. 215. Trebuie grabnic curmate neglijențele în finisaj, în instalație. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 66. – pl.: neglijențe. – Și: (învechit) negligență, negligenția (lm), negligință (negulici, pont-briant, d.), neglegenția (lm) s. f. – Din fr. négligence. – Negligenția, neglegenția < lat. negligentia.