neglijență sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~glegenția, ~ige~, ~igenția, ~gligință / Pl: ~țe / E: fr négligeance, lat negligentia] 1 Atitudine de nepăsare în îndeplinirea unei îndatoriri Si: (înv) negrijă (1), negrijință (1), negrijuire. 2 Atitudine, faptă care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes față de ceva, de cineva sau de sine însuși Si: neatenție, (înv) negrijă (2), negrijință (2), (îvr) neîngrijire.

NEGLIJENȚĂ, neglijențe, s. f. Nepăsare, atitudine de delăsare, faptă care denotă lipsă de grijă; stare, situație care trădează lipsă de grijă.

NEGLIJENȚĂ s.f. Nepăsare, delăsare; neîngrijire. ♦ Lipsă de grijă, de preocupare; greșeală ușoară cauzată de o lipsă de atenție. ♦ (Jur.) Formă a culpei constînd în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. [Cf. fr. négligence, lat. negligentia].

NEGLIJENȚĂ s. f. faptul de a fi neglijent; nepăsare. ◊ lipsă de grijă, de preocupare. ◊ (jur.) culpă constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. (< fr. négligence)

NEGLIJENȚĂ ~e f. 1) Lipsă de grijă; atitudine neglijentă; nepăsare; indolență. ~ în serviciu. 2) Greșeală (mică) făcută din neatenție. [G.-D. neglijenței] /<fr. négligence

neglegenția sf vz neglijență

negligență sf vz neglijență

negligenția sf vz neglijență

negligință sf vz neglijență

negligență f. 1. lipsă de îngrijire sau de aplicațiune; 2. fig. defectul stilului neîngrijit.

*negligénță s., pl. e (lat. negligentia, fr. négligence). Neîngrijire, nepăsare: a fost destituit pentru negligență în serviciŭ; negligență în îmbrăcăminte, în stil.

neglijență (desp. ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijenței; pl. neglijențe

neglijență (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijenței; pl. neglijențe

neglijență s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. neglijenței pl. neglijențe

NEGLIJENȚĂ s. 1. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ținută.) 2. delăsare, neîngrijire. (În casă era o ~ de nedescris.)

NEGLIJENȚĂ s. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ținută.)

Neglijență ≠ acuratețe

NEGLIJENȚĂ s. f. Faptul de a fi neglijent (1); atitudine, faptă care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine); (rar) neîngrijire (2), (învechit) negrijă, negrijință, (învechit, rar) negrijuire. cf. negulici, ARisTiA, plut. Oare evenementele astea din urmă, întîmplate sub regimul tău și prin negligența ta, oare ele să fie realizarea acelor promisiuni ale tale? hasdeu, i. v. 197, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. În urma cîtorva neglijențe îl pofti să facă mai puțină politică și mai multă treabă. rebreanu, i. 234. Parcă-am fi la o masă de bridge și... din neatenție, din neglijență m-aș uita la cărțile dumitale. sebastian, t. 61. De multe ori din neglijență se pot înțepa literele, producînd pagube. romanescu, zeț. 25. Ignoranța și neglijența copiștilor schimbaseră textul unor opere încît ajunseră de nerecunoscut. oțetea, r. 215. Trebuie grabnic curmate neglijențele în finisaj, în instalație. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 66. – pl.: neglijențe. – Și: (învechit) negligență, negligenția (lm), negligință (negulici, pont-briant, d.), neglegenția (lm) s. f. – Din fr. négligence. – Negligenția, neglegenția < lat. negligentia.