2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

negata [At: (a. 1617) MAG. IST. I, 250/6 / E: ne- + gata] 1 av (Îrg) Nefiind gata. 2 a (Îrg) Care nu este terminat. 3 a Care nu s-a pregătit. 4 ai (Mol; d. ouă) Care nu are găoace.

NEGÁTA adj. invar. (Rar) Care nu este pus la punct; neisprăvit, nepregătit. Într-o zi aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga... Deși eram negata, am luat un șal și am primit-o. NEGRUZZI, S. I 50.

negat, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: nega] 1 (D. un lucru, fenomen etc.) A cărui existență, necesitate, obligativitate este contestată. 2 (D. un fapt) Nerecunoscut.

NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

NEGÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare].

A NEGÁ neg tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui. /<lat. negare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

negá vb., ind. prez. 1 sg. neg, 3 sg. și pl. neágă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEGÁ vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la...) 2. v. retracta. 3. v. contesta.

A nega ≠ a afirma, a confirma, a recunoaște, a susține


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

negáta adj. invar. și adv. 1. (adj.; reg.) care este ouat fără găoace. 2. (adv.; înv.) care nu este terminat, care nu s-a pregătit (pentru ceva).

Intrare: negata
adjectiv invariabil (I9)
  • negata
Intrare: negat
negat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negat
  • negatul
  • negatu‑
  • nega
  • negata
plural
  • negați
  • negații
  • negate
  • negatele
genitiv-dativ singular
  • negat
  • negatului
  • negate
  • negatei
plural
  • negați
  • negaților
  • negate
  • negatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

negata

etimologie:

nega

  • 1. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: contesta dezminți tăgădui attach_file 5 exemple
    exemple
    • Își flutura într-una capul mare, negînd vădit, în sinea lui, tot ce auzea. GALAN, B. I 124.
      surse: DLRLC
    • Iată efecte pe care nu poate să le nege nimeni. GALACTION, O. I 236.
      surse: DLRLC
    • absolut N-are rost să negi. – De ce să neg? Nu l-am adus eu. GALAN, Z. R. 354.
      surse: DLRLC
    • absolut Nu e nevoie să negi. C. PETRESCU, C. V. 108.
      surse: DLRLC
    • absolut Un moment ezită, parcă ar voi să nege... să reziste. SEBASTIAN, T. 74.
      surse: DLRLC

etimologie: