NEFÂRTAT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefârtat [At: CANDREA, F. 115 / Pl: ~ați / V: (îrg) ~făr~ / E: ne- + fârtat] (Pop) 1 sm Dușman. 2 sma Diavol.

NEFÂRTAT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Ne- + fârtat.

nefărtat sm vz nefârtat

NEFĂRTAT sm. 1 🔱 Una din numeroasele denumiri ale diavolului (întrebuințată mai ales în legendele cosmogonice, de origine dualistă, în care dracul îl numește pe Dumnezeu „fărtate”, iar Dumnezeu i se adresează diavolului, zicîndu-i „nefărtate”) ¶ 2 Pr. ext. Neprieten: zmeul... i-a zis: bun tălnișul, fărtate! – Mulțămim dumitale, nefărtate! (SB.) [ne-¹ + fărtat].

nefârtat s. m., pl. nefârtați

NEFÂRTATUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

nefîrtatul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

NEFĂRTAT s. m. v. nefîrtat.

NEFÎRTAT s. m. (Popular) 1. Negativ al lui fîrtat. cf. h iv 181, sbiera, p. 133. 2. (Mai ales art.) Diavol, drac. cf. candrea, f. 115. Știe nefîrtatul ce-ai făcut. com. marian, cf. i. cr. iii, 286. Și-i spuse moș Adam ce-i spusese și lui nefîrtatul. pamfile, s. t. 103. – pl.: nefîrtați. – Și: nefărtat s. m. sbiera, p. 133. – pref. ne- + fîrtat.