NEFÎRTAT s. m. (Popular) 1. Negativ al lui fîrtat. cf. h iv 181, sbiera, p. 133. 2. (Mai ales art.) Diavol, drac. cf. candrea, f. 115. Știe nefîrtatul ce-ai făcut. com. marian, cf. i. cr. iii, 286. Și-i spuse moș Adam ce-i spusese și lui nefîrtatul. pamfile, s. t. 103. – pl.: nefîrtați. – Și: nefărtat s. m. sbiera, p. 133. – pref. ne- + fîrtat.