13 definiții pentru necurmat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

necurmat, ~ă [At: NEAGOE, ÎNV. 1/13 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + curmat] (Înv) 1-2 a Care (nu a fost sau) nu poate fi oprit. 3 a Netăiat. 4 av Imediat. 5 av Nemijlocit. 6-7 a, av (Care se desfășoară) fără oprire Si: mereu, întruna. 8 a (Pex) Nesfârșit2. 9 a Veșnic.

NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Ne- + curmat.

NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj. Necontenit, neîntrerupt, continuu, nesfîrșit, neîncetat. Apele... se risipeau, coteau și murmurau cu zvon necurmat. SADOVEANU, O. VIII 135. O sudoare necurmată îi brobona fruntea. SANDU-ALDEA, U. P. 20. Începu necurmatele dispute. NEGRUZZI, S. I 268. ◊ (Adverbial) Calu-i turbat Zbura necurmat. EMINESCU, O. IV 96. Ioan Cantacuzino se afla necurmat în ambele taberi. BĂLCESCU, O. I 88.

NECURMÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la curmat) Care are loc continuu, neîncetat. /ne- + curmat

necurmat a. și adv. neîntrerupt. [V. curmà].

necurmát, -ă adj. (d. curm). Neîntrerupt, continuŭ. Adv. Mereŭ, necúntin: plouă necurmat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurmát adj. m., pl. necurmáți; f. sg. necurmátă, pl. necurmáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECURMÁT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.

NECURMÁT adv. v. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic.

NECURMAT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necontenit, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.)

necurmat adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTOTDEAUNA. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NEÎNCETAT. PERMANENT. PURURI. TOTDEAUNA. VEȘNIC.

Intrare: necurmat
necurmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necurmat
  • necurmatul
  • necurmatu‑
  • necurma
  • necurmata
plural
  • necurmați
  • necurmații
  • necurmate
  • necurmatele
genitiv-dativ singular
  • necurmat
  • necurmatului
  • necurmate
  • necurmatei
plural
  • necurmați
  • necurmaților
  • necurmate
  • necurmatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necurmat

etimologie:

  • Prefix ne- + curmat.
    surse: DEX '09