NECURĂȚIE, necurații, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Pref. ne- + curăție.

necurăție sf [At: PSALT. HUR. 62^v/11 / Pl: ~ri / E: ne- + curăție] (Înv) 1 Necurățenie (1). 2 (Ccr) Murdărie. 3 (Pop) Menstruație. 4 (Pop) Excremente. 5 Lipsă de credință. 6 (Pex) Păcat care contravine legilor moralei religioase. 7 (Înv) Faptă de om ticălos Si: fărădelege, infamie, nelegiuire, ticăloșie. 8 Faptă desfrânată.

NECURĂȚIE, necurății, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Ne- + curăție.

NECURĂȚIE, necurății, s. f. (Învechit) 1. Murdărie. Te temi ca nu cumva Vrun oaspe să-nsemneze acea mai mică lipsă, Ori ochiul lor să vadă vreo necurăție. NEGRUZZI, S. II 267. L-am umplut cu totul de necurăție. PANN, P. V. II 50. 2. Fig. Faptă rea; nelegiuire. [Soarele] vede toate necurățiile oamenilor. ISPIRESCU, L. 57.

CURĂȚIE sf. 1 Curățenie: această ~ mare și aceste locuri bine întocmite (SB.) ¶ ¶ C. NECURĂȚIE ¶ 2 Ⓕ Curățenie de suflet, neprihănire, nevinovăție: curăția ei de fată (EMIN.) [curat].

NECURĂȚENIE sf. 1 Lipsă de curățenie; murdărie, spurcăciune ¶ 2 pl. Murdării, gunoaie: necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier în canalul colector (I.-GH.); Arabii... aruncă aici necurățeniile cetății, împinși de ura fanatismului ignorant (BOL.).

necurățénie f. Murdărie, lipsă de curățenie. – Vechĭ și -ățíe și -ățíme.

necurăție (înv.) s. f., art. necurăția, g.-d. art. necurăției; (lucruri, fapte) pl. necurății, art. necurățiile (desp. -ți-i-)

necurăție (înv.) s. f., art. necurăția, g.-d. art. necurăției; (lucruri, fapte) pl. necurății, art. necurățiile

necurăție s. f., art. necurăția, g.-d. art. necurăției; (lucruri, fapte) pl. necurății, art. necurățiile

NECURĂȚIE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, jeg, josnicie, mișelie, mârșăvie, murdărie, necurățenie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

necurăție s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JEG. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.

NECURĂȚIE s. f. (Învechit) 1. Negativ al lui curăție; (concretizat) murdărie (1); necurățenie (II 1). Plin de necurății și de putoare multă. R. greceanu, ap. gcr i, 292/16. Pentru curățenia orașului pricinuitoare de sănătate, ...pentru praf, tină și celelalte necurății (a. 1815). uricariul, v, 438/1. L-am umplut cu totul de necurăție. pann, p. v. ii, 50/8. Cînd te gătești de oaspeți... Te temi ca nu cumva... Ochiul lor să vadă vreo necurăție. negruzzi, s. ii, 267. ◊ (Cu sens colectiv) Cu toate aceste trebuie să știți fiilor că cînii lor nu să hrănesc, ca la noi, cu tot feliul de necurăție sau cu carne, ce numai cu poame. drăghici, r. 221/1. ♦ Menstruație. Muiarea deaca năștiea prunc, până în 40 de dzile să curățiia, de bărbat nu să apropia, în besearecă nu întră. Iară acmu... muierile fiind întru necurăția firei fac păcate. varlaam, c. 421. ♦ Excremente. Necurăție de om. biblia (1688), 74¹/34. 2. Lipsă de credință; p. ext. ceea ce contravine preceptelor religioase și morale, faptă de om ticălos, fărădelege, nelegiuire, infamie, ticăloșie, (învechit) necurat (5), necurățire (2), (învechit, rar) necurățime; faptă desfrînată. Învăscură-se cu nedreptatea și necurățiia sa. psalt. hur. 62^v/11. Voia păgîniloru a face, înblîndu .. întru pohtiri, întru beții..., întru necurăție. cod. vor. 158/18. După multă necurăția lor leapezi ei. psalt. 7, cf. 121, 143. Mitarnicii și tîlharii și ucigătorii și furii... și toți cîți întru necurățiile aceastea întină-se. coresi, ev. 27, cf. id. l. 425/10. Cearem a ta rugăciunea să ne izbăvească de toată necurățiia (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 215/11. Să facă județ preste toț și să vădească toate necurățiile lor (a. 1618). gcr i, 50/3. Întru curvii și întru necurății să îndiletniciia lumea, varlaam, c. 47. Ceia ce imblă în poftele necurăției trupești năprasnice, n. test. (1648), 188^r/31. Celor ce zac în faptă spurcate... și într-alte necurății, ce muncă groaznecă și cumplită le va fi în zioa cea mare. neagoe, înv. 18/25. Omul... se va apro-piia... cătră sf[i]nte și necurăția lui pre dînsul va peri. biblia (1688), 87¹/9. Fraților, fugiți de curvia și de toată necurăția. anon. cantac., cm i, 88. A curați sufletul și trupul de a lor slăbiciuni și necurății. ist. am. 47^v/3. Necurățiia iaste lucru urît și satanicesc. molnar, ret. 58/18. – pl.: necurății. – pref. ne- + curăție. cf. necurat.