NECURĂȚIE, necurății, s. f. (Învechit) 1. Murdărie. Te temi ca nu cumva Vrun oaspe să-nsemneze acea mai mică lipsă, Ori ochiul lor să vadă vreo necurăție. NEGRUZZI, S. II 267. L-am umplut cu totul de necurăție. PANN, P. V. II 50. 2. Fig. Faptă rea; nelegiuire. [Soarele] vede toate necurățiile oamenilor. ISPIRESCU, L. 57.