NECURĂȚIE s. f. (Învechit) 1. Negativ al lui curăție; (concretizat) murdărie (1); necurățenie (II 1). Plin de necurății și de putoare multă. R. greceanu, ap. gcr i, 292/16. Pentru curățenia orașului pricinuitoare de sănătate, ...pentru praf, tină și celelalte necurății (a. 1815). uricariul, v, 438/1. L-am umplut cu totul de necurăție. pann, p. v. ii, 50/8. Cînd te gătești de oaspeți... Te temi ca nu cumva... Ochiul lor să vadă vreo necurăție. negruzzi, s. ii, 267. ◊ (Cu sens colectiv) Cu toate aceste trebuie să știți fiilor că cînii lor nu să hrănesc, ca la noi, cu tot feliul de necurăție sau cu carne, ce numai cu poame. drăghici, r. 221/1. ♦ Menstruație. Muiarea deaca năștiea prunc, până în 40 de dzile să curățiia, de bărbat nu să apropia, în besearecă nu întră. Iară acmu... muierile fiind întru necurăția firei fac păcate. varlaam, c. 421. ♦ Excremente. Necurăție de om. biblia (1688), 74¹/34. 2. Lipsă de credință; p. ext. ceea ce contravine preceptelor religioase și morale, faptă de om ticălos, fărădelege, nelegiuire, infamie, ticăloșie, (învechit) necurat (5), necurățire (2), (învechit, rar) necurățime; faptă desfrînată. Învăscură-se cu nedreptatea și necurățiia sa. psalt. hur. 62^v/11. Voia păgîniloru a face, înblîndu .. întru pohtiri, întru beții..., întru necurăție. cod. vor. 158/18. După multă necurăția lor leapezi ei. psalt. 7, cf. 121, 143. Mitarnicii și tîlharii și ucigătorii și furii... și toți cîți întru necurățiile aceastea întină-se. coresi, ev. 27, cf. id. l. 425/10. Cearem a ta rugăciunea să ne izbăvească de toată necurățiia (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 215/11. Să facă județ preste toț și să vădească toate necurățiile lor (a. 1618). gcr i, 50/3. Întru curvii și întru necurății să îndiletniciia lumea, varlaam, c. 47. Ceia ce imblă în poftele necurăției trupești năprasnice, n. test. (1648), 188^r/31. Celor ce zac în faptă spurcate... și într-alte necurății, ce muncă groaznecă și cumplită le va fi în zioa cea mare. neagoe, înv. 18/25. Omul... se va apro-piia... cătră sf[i]nte și necurăția lui pre dînsul va peri. biblia (1688), 87¹/9. Fraților, fugiți de curvia și de toată necurăția. anon. cantac., cm i, 88. A curați sufletul și trupul de a lor slăbiciuni și necurății. ist. am. 47^v/3. Necurățiia iaste lucru urît și satanicesc. molnar, ret. 58/18. – pl.: necurății. – pref. ne- + curăție. cf. necurat.