3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

necunoscut, ~ă [At: VARLAAM, C. 84 / Pl: ~uți, ~e (rar, sn) ~uri / E: ne- + cunoscut] 1-2 smf,a (Om) care nu este cunoscut. 3-4 smf, a (Persoană) despre care nu se știe nimic. 5 smf Anonim. 6 a (D. scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut și apreciat Si: anonim, obscur. 7 a Tainic. 8 sn (Rar; lpl) Ceea ce nu este cunoscut încă pentru cineva Si: (înv) neștiut (9). 9 sn (Rar; lpl) Ceea ce depășește cunoștințele omului Si: (înv) neștiut (10). 10 sf (Mat) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei.

NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei sau ale exercițiului. – Ne- + cunoscut.

NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj. Care nu e cunoscut, despre care nu se știe nimic; ascuns, neștiut. O ajungea mintea ce are de făcut, însă față de o lume necunoscută pășea cu oarecare sfială. SADOVEANU, B. 75. Și din adînc necunoscut Un mîndru tînăr crește. EMINESCU, O. I 170. Dama necunoscută nu se pare a-ți fi compatriotă. NEGRUZZI, S. I 45. ♦ (Substantivat) Persoană pe care nu o cunoaște cineva. I s-a părut că necunoscuta-i surîde prietenos. C. PETRESCU, C. V. 19. Apoi bine, cucoană Chiriță, se poate să-ți lași copilele pe mîna unor necunoscuți? ALECSANDRI, T. I 123. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce nu se cunoaște, ceea ce nu e (încă) cercetat sau explorat. Izvorăște din necunoscut... cîntarea tainică de bucium. SADOVEANU, O. I 51. Pentru toți patru copiii... capitala era necunoscutul miraculos. C. PETRESCU, C. V. 12. Tocmai necunoscutul mă ispitește, necunoscutul în care locuiesc toate posibilitățile. REBREANU, P. S. 142.

NECUNOSCÚT2 ~tă (~ți, ~te) (negativ de la cunoscut) 1) Care nu este (deloc) cunoscut; despre care nu se știe nimic. 3) și substantival Care nu face parte dintre cunoscuți; străin. 3) (despre scriitori, artiști) Lipsit de faimă; anonim; neconsacrat. /ne- + cunoscut

NECUNOSCÚT1 n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut. /ne- + cunoscut

necunoscut a. 1. care nu e de loc cunoscut: țară necunoscută; 2. care nu s’a simțit încă: sensațiuni necunoscute. ║ m. ceeace nu se știe: a merge dela cunoscut la necunoscut.necunoscută f. Mat. cantitatea căutată în rezolvarea unei probleme.

necunoscút, -ă adj. Care nu e cunoscut saŭ nu e știut: țară, persoană necunoscută. Fără renume: artist necunoscut. Neștiut, nesimțit încă: sensațiunĭ necunoscute. Un ilustru necunoscut (Iron.), un om fără nicĭ un renume. S.f. Mat. Cantitate căutată în soluțiunea uneĭ probleme: litera x înseamnă necunoscuta uneĭ ecuațiunĭ. S.n., pl. urĭ. Lucru neștiut: a trece de la cunoscut la necunoscut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necunoscút1 adj. m., s. m., pl. necunoscúți; adj. f., s. f. necunoscútă, pl. necunoscúte

necunoscút adj. m., s. m., pl. necunoscúți; f. sg. necunoscútă, pl. necunoscúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECUNOSCÚT adj. 1. v. neștiut. (Lucruri încă ~.) 2. ascuns, nedescoperit, neștiut, tainic. (Viața ~ a Deltei.) 3. v. anonim. 4. v. inexplorat. 5. străin. (Astăzi mi-ești complet ~.) 6. obscur. (Un poet ~.)

NECUNOSCUT adj. 1. neștiut. (Lucruri încă ~.) 2. ascuns, nedescoperit, neștiut, tainic. (Viața ~ a Deltei.) 3. anonim, neidentificat, neștiut. (Autor ~.) 4. inexplorat, necercetat, neexplorat. (O regiune ~.) 5. străin. (Astăzi mi-ești complet ~.) 6. obscur. (Un poet ~.)

Necunoscut ≠ celebru, cunoscut, notoriu


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IGNOTI NULLA CUPIDO (lat.) nici o dorință față de ceea ce este necunoscut – Ovidiu, Ars amandi, III, 397. Lipsa de interes provine din ignoranță.

Intrare: necunoscut (adj.)
necunoscut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutul
  • necunoscutu‑
  • necunoscu
  • necunoscuta
plural
  • necunoscuți
  • necunoscuții
  • necunoscute
  • necunoscutele
genitiv-dativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutului
  • necunoscute
  • necunoscutei
plural
  • necunoscuți
  • necunoscuților
  • necunoscute
  • necunoscutelor
vocativ singular
plural
Intrare: necunoscut (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutul
  • necunoscutu‑
plural
  • necunoscuți
  • necunoscuții
genitiv-dativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutului
plural
  • necunoscuți
  • necunoscuților
vocativ singular
  • necunoscutule
  • necunoscute
plural
  • necunoscuților
Intrare: necunoscut (s.n.)
necunoscut3 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutul
  • necunoscutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necunoscut (s.n.)

  • 1. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Izvorăște din necunoscut... cîntarea tainică de bucium. SADOVEANU, O. I 51.
      surse: DLRLC
    • Pentru toți patru copiii... capitala era necunoscutul miraculos. C. PETRESCU, C. V. 12.
      surse: DLRLC
    • Tocmai necunoscutul mă ispitește, necunoscutul în care locuiesc toate posibilitățile. REBREANU, P. S. 142.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + cunoscut.
    surse: DEX '09

necunoscut, -ă necunoscut (2) necunoscută

  • 1. admite vocativul (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic.
    surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • O ajungea mintea ce are de făcut, însă față de o lume necunoscută pășea cu oarecare sfială. SADOVEANU, B. 75.
      surse: DLRLC
    • Și din adînc necunoscut Un mîndru tînăr crește. EMINESCU, O. I 170.
      surse: DLRLC
    • Dama necunoscută nu se pare a-ți fi compatriotă. NEGRUZZI, S. I 45.
      surse: DLRLC
    • I s-a părut că necunoscuta-i surîde prietenos. C. PETRESCU, C. V. 19.
      surse: DLRLC
    • Apoi bine, cucoană Chiriță, se poate să-ți lași copilele pe mîna unor necunoscuți? ALECSANDRI, T. I 123.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + cunoscut.
    surse: DEX '09