3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

necunoscut, ~ă [At: VARLAAM, C. 84 / Pl: ~uți, ~e (rar, sn) ~uri / E: ne- + cunoscut] 1-2 smf,a (Om) care nu este cunoscut. 3-4 smf, a (Persoană) despre care nu se știe nimic. 5 smf Anonim. 6 a (D. scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut și apreciat Si: anonim, obscur. 7 a Tainic. 8 sn (Rar; lpl) Ceea ce nu este cunoscut încă pentru cineva Si: (înv) neștiut (9). 9 sn (Rar; lpl) Ceea ce depășește cunoștințele omului Si: (înv) neștiut (10). 10 sf (Mat) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei.

NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei sau ale exercițiului. – Ne- + cunoscut.

NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj. Care nu e cunoscut, despre care nu se știe nimic; ascuns, neștiut. O ajungea mintea ce are de făcut, însă față de o lume necunoscută pășea cu oarecare sfială. SADOVEANU, B. 75. Și din adînc necunoscut Un mîndru tînăr crește. EMINESCU, O. I 170. Dama necunoscută nu se pare a-ți fi compatriotă. NEGRUZZI, S. I 45. ♦ (Substantivat) Persoană pe care nu o cunoaște cineva. I s-a părut că necunoscuta-i surîde prietenos. C. PETRESCU, C. V. 19. Apoi bine, cucoană Chiriță, se poate să-ți lași copilele pe mîna unor necunoscuți? ALECSANDRI, T. I 123. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce nu se cunoaște, ceea ce nu e (încă) cercetat sau explorat. Izvorăște din necunoscut... cîntarea tainică de bucium. SADOVEANU, O. I 51. Pentru toți patru copiii... capitala era necunoscutul miraculos. C. PETRESCU, C. V. 12. Tocmai necunoscutul mă ispitește, necunoscutul în care locuiesc toate posibilitățile. REBREANU, P. S. 142.

NECUNOSCÚT1 n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut. /ne- + cunoscut

NECUNOSCÚT2 ~tă (~ți, ~te) (negativ de la cunoscut) 1) Care nu este (deloc) cunoscut; despre care nu se știe nimic. 3) și substantival Care nu face parte dintre cunoscuți; străin. 3) (despre scriitori, artiști) Lipsit de faimă; anonim; neconsacrat. /ne- + cunoscut

necunoscut a. 1. care nu e de loc cunoscut: țară necunoscută; 2. care nu s’a simțit încă: sensațiuni necunoscute. ║ m. ceeace nu se știe: a merge dela cunoscut la necunoscut.necunoscută f. Mat. cantitatea căutată în rezolvarea unei probleme.

necunoscút, -ă adj. Care nu e cunoscut saŭ nu e știut: țară, persoană necunoscută. Fără renume: artist necunoscut. Neștiut, nesimțit încă: sensațiunĭ necunoscute. Un ilustru necunoscut (Iron.), un om fără nicĭ un renume. S.f. Mat. Cantitate căutată în soluțiunea uneĭ probleme: litera x înseamnă necunoscuta uneĭ ecuațiunĭ. S.n., pl. urĭ. Lucru neștiut: a trece de la cunoscut la necunoscut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necunoscút1 adj. m., s. m., pl. necunoscúți; adj. f., s. f. necunoscútă, pl. necunoscúte

necunoscút adj. m., s. m., pl. necunoscúți; f. sg. necunoscútă, pl. necunoscúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECUNOSCÚT adj. 1. v. neștiut. (Lucruri încă ~.) 2. ascuns, nedescoperit, neștiut, tainic. (Viața ~ a Deltei.) 3. v. anonim. 4. v. inexplorat. 5. străin. (Astăzi mi-ești complet ~.) 6. obscur. (Un poet ~.)

NECUNOSCUT adj. 1. neștiut. (Lucruri încă ~.) 2. ascuns, nedescoperit, neștiut, tainic. (Viața ~ a Deltei.) 3. anonim, neidentificat, neștiut. (Autor ~.) 4. inexplorat, necercetat, neexplorat. (O regiune ~.) 5. străin. (Astăzi mi-ești complet ~.) 6. obscur. (Un poet ~.)

Necunoscut ≠ celebru, cunoscut, notoriu


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IGNOTI NULLA CUPIDO (lat.) nici o dorință față de ceea ce este necunoscut – Ovidiu, Ars amandi, III, 397. Lipsa de interes provine din ignoranță.

Intrare: necunoscut (adj.)
necunoscut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutul
  • necunoscutu‑
  • necunoscu
  • necunoscuta
plural
  • necunoscuți
  • necunoscuții
  • necunoscute
  • necunoscutele
genitiv-dativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutului
  • necunoscute
  • necunoscutei
plural
  • necunoscuți
  • necunoscuților
  • necunoscute
  • necunoscutelor
vocativ singular
plural
Intrare: necunoscut (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutul
  • necunoscutu‑
plural
  • necunoscuți
  • necunoscuții
genitiv-dativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutului
plural
  • necunoscuți
  • necunoscuților
vocativ singular
  • necunoscutule
  • necunoscute
plural
  • necunoscuților
Intrare: necunoscut (s.n.)
necunoscut3 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutul
  • necunoscutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • necunoscut
  • necunoscutului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necunoscut (s.n.)

  • 1. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Izvorăște din necunoscut... cîntarea tainică de bucium. SADOVEANU, O. I 51.
      surse: DLRLC
    • Pentru toți patru copiii... capitala era necunoscutul miraculos. C. PETRESCU, C. V. 12.
      surse: DLRLC
    • Tocmai necunoscutul mă ispitește, necunoscutul în care locuiesc toate posibilitățile. REBREANU, P. S. 142.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + cunoscut.
    surse: DEX '09

necunoscut, -ă necunoscut (2) necunoscută

  • 1. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic.
    surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • O ajungea mintea ce are de făcut, însă față de o lume necunoscută pășea cu oarecare sfială. SADOVEANU, B. 75.
      surse: DLRLC
    • Și din adînc necunoscut Un mîndru tînăr crește. EMINESCU, O. I 170.
      surse: DLRLC
    • Dama necunoscută nu se pare a-ți fi compatriotă. NEGRUZZI, S. I 45.
      surse: DLRLC
    • I s-a părut că necunoscuta-i surîde prietenos. C. PETRESCU, C. V. 19.
      surse: DLRLC
    • Apoi bine, cucoană Chiriță, se poate să-ți lași copilele pe mîna unor necunoscuți? ALECSANDRI, T. I 123.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + cunoscut.
    surse: DEX '09