3 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Med.; despre țesuturi) A se altera și a se distruge.

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozá vb. (sil, -cro-), ind. prez. 3 sg. necrozeáză

NECROZÁ vb. v. cangrena.

NECROZÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi sau organe) A fi atins de necroză; a se distruge, a se cangrena. [P.i. 3 -zează. / < fr. nécroser].

NECROZÁ vb. I. tr. a produce necroză. II. refl. (despre țesuturi, organe) a fi atins de necroză. (< fr. nécroser)

A SE NECROZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi sau organe) A fi atacat de necroză; a se descompune; a putrezi. /<fr. nécroser

NECRÓZĂ, necroze, s. f. Moarte a unor țesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocată de întreruperea circulației sangvine, de infecții, arsuri etc. – Din fr. nécrose.

NECRÓZĂ, necroze, s. f. Distrugere a unor țesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocată de întreruperea circulației sangvine, de infecții, arsuri etc. – Din fr. nécrose.

NECRÓZĂ, necroze, s. f. (Med.) Mortificare a unor țesuturi vii ale plantelor sau ale animalelor. Fenomenul de necroză se întîlnește rar la plantele atacate de rugini. SĂVULESCU, M. U. I 96.

necróză (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrózei; pl. necróze

necróză s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. necrózei; pl. necróze

NECRÓZĂ s.f. Alterare și distrugere a unui țesut ori organ viu, animal sau vegetal, în urma întreruperii circulației sanguine, a unei infecții, arsuri etc.; distrugere prin infecție a unui țesut viu; cangrenă. [< fr. nécrose, cf. gr. nekrosis – mortificare].

NECR(O)-, -NECRÓZĂ elem. „moarte”, „necroză, putrefacție”. (< fr. nécr/o/-, -nécrose, cf. gr. nekros)

NECRÓZĂ1 s. f. distrugere a celulelor unei porțiuni de țesut ori organ viu. (< fr. nécrose)

-NECRÓZĂ2 elem. necr(o)-.

NECRÓZĂ ~e f. 1) Mortificare într-un organism viu a unor celule, țesuturi, organe sau părți ale acestora (ca urmare a unei infecții, a unui traumatism, a unor tulburări circulatorii etc.). 2) (la plante) Mortificare a unor țesuturi datorită unor agenți patogeni. /<fr. nécrose

*necróză f., pl. e (vgr. nekrósis, d. nekróo, las mort, amorțesc). Med. Mortificare, gangrena unuĭ țesut, moartea uneĭ părțĭ dintr’un corp viŭ: necroză osoasă.

Intrare: necroza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) necroza necrozare necrozat necrozând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) necrozea (să) necrozeze necroza necroză necrozase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) necrozea (să) necrozeze necrozau necroza necrozaseră
Intrare: necroză (subst.)
necroză (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular necro necroza
plural necroze necrozele
genitiv-dativ singular necroze necrozei
plural necroze necrozelor
vocativ singular
plural
Intrare: necroză (suf.)
necroză (suf.)
sufix (I7-S)