10 definiții pentru „necontenit”   declinări

NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Ne- + contenit.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj. Care nu contenește, fără întrerupere, continuu, necurmat, neîncetat. Totul era, pe aceste străzi și bulevarde, luminos și aerian, chiar mișcarea necontenită și îmbrăcămintea trecătorilor. CAMIL PETRESCU, N. 85. Rada, cînd o vezi, te fură Cu necontenitul zîmbet. COȘBUC, P. I 95. Erau necontenite jalobele obștiei pentru jăfuirile lui Moțoc. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ (Adverbial) Nicoriță își purta ochii de guzgan cînd la vodă, cînd la Șoimaru, necontenit. SADOVEANU, O. VII 69. Și-n caterincă, ostenit, El învîrtea necontenit O veche melodie. IOSIF, PATR. 39. Pe drum necontenit ceream apă. CREANGĂ, A. 15.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. sg. necontenítă, pl. neconteníte

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTENÍT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTENÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la contenit) Care nu mai contenește; care se desfășoară fără contenire; neîntrerupt; neîncetat; neobosit; continuu. /ne- + contenit

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necontenit a. și adv. neîncetat.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* necontenít, -ă adj. Care nu contenește, neîncetat, mereŭ, continuŭ. Adv. Ploŭă necontenit. – În Olt. și necóntin (NPl. Ceaur, 123), în est și necúntin.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NECONTENÍT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) meréu, (reg.) necúnten, (înv.) neîncontenít, neprecurmát, nesăvîrșít, pururélnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristán, (reg.) hójma, necúnten, (înv.) neapărát, nelipsít. (Se mișcă ~.) 3. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmát. (Eram ~ împreună.)

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink