10 definiții pentru necontenit
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Ne- + contenit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj. Care nu contenește, fără întrerupere, continuu, necurmat, neîncetat. Totul era, pe aceste străzi și bulevarde, luminos și aerian, chiar mișcarea necontenită și îmbrăcămintea trecătorilor. CAMIL PETRESCU, N. 85. Rada, cînd o vezi, te fură Cu necontenitul zîmbet. COȘBUC, P. I 95. Erau necontenite jalobele obștiei pentru jăfuirile lui Moțoc. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ (Adverbial) Nicoriță își purta ochii de guzgan cînd la vodă, cînd la Șoimaru, necontenit. SADOVEANU, O. VII 69. Și-n caterincă, ostenit, El învîrtea necontenit O veche melodie. IOSIF, PATR. 39. Pe drum necontenit ceream apă. CREANGĂ, A. 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. sg. necontenítă, pl. neconteníte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NECONTENÍT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NECONTENÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la contenit) Care nu mai contenește; care se desfășoară fără contenire; neîntrerupt; neîncetat; neobosit; continuu. /ne- + contenit
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
necontenit a. și adv. neîncetat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* necontenít, -ă adj. Care nu contenește, neîncetat, mereŭ, continuŭ. Adv. Ploŭă necontenit. – În Olt. și necóntin (NPl. Ceaur, 123), în est și necúntin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
NECONTENÍT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) meréu, (reg.) necúnten, (înv.) neîncontenít, neprecurmát, nesăvîrșít, pururélnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristán, (reg.) hójma, necúnten, (înv.) neapărát, nelipsít. (Se mișcă ~.) 3. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmát. (Eram ~ împreună.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | necontenit | necontenitul | necontenită | necontenita |
plural | neconteniți | neconteniții | necontenite | necontenitele | |
genitiv-dativ | singular | necontenit | necontenitului | necontenite | necontenitei |
plural | neconteniți | neconteniților | necontenite | necontenitelor | |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |