2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neapărat, ~ă [At: CORESI, EV. 139 / P: ne-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + apărat] 1 a Care nu este apărat. 2 a Care nu este întărit, fortificat. 3-4 a (Înv) Care nu este sau nu poate fi împiedicat, oprit. 5 av (Îvr) Care nu se oprește. 6 av Neîncetat. 7 a (Asr) Căruia nu i te poți împotrivi. 8 a Care nu poate fi ocolit sau omis. 9 a Care rezultă cu necesitate din ceva. 10 a Inevitabil. 11 a Fatal. 12 a Obligatoriu. 13 a Necesar. 14 a Sigur. 15 av (Îe) A fi ~ (necesar) A trebui. 16 av În mod necesar. 17 av Cu orice preț Si: negreșit, numaidecât. 18 av În orice caz. 19 av (Nob; îe) A fi de-a ~ A fi absolut necesar. 20 a De care nu te poți lipsi Si: indispensabil, necesar. 21 a (Îe) A fi de (sau a avea) ~ă nevoie sau trebuință A fi sau a avea absolută nevoie.

NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. În mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + apărat.

NEAPĂRÁT2, -Ă, neapărați, -te, adj. (Învechit) De care nu te poți lipsi, absolut trebuincios, strict necesar, indispensabil. Muzica a fost prețuită ca o neapărată auxiliară a petrecerilor vînătorești. ODOBESCU, S. III 101. Sînt unii bătrîni care ți se fac neapărați, a cărora față dorești s-o vezi. NEGRUZZI, S. I 301. Societatea este o întovărășire neapărată și slobodă totodată. KOGĂLNICEANU, S. A. 78. ◊ (Azi mai ales în expr.) A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. [Eu cer] poate prisos acolo unde se află ceea ce este de neapărată trebuință. ODOBESCU, S. III 39. Să aibă... foc, lucru ce-i era de neapărată trebuință. DRĂGHICI, R. 74. ♦ (Rar) Inevitabil. Aceste dar împlinite, pacea fu neapărată Și tot omul cu vecinul se-ntovărăși îndată. CONACHI, P. 300. Loc... care îi înfățoșa o neapărată moarte. DRĂGHICI, R. 160.

NEAPĂRÁT1 adv. În mod necesar, cu orice preț; negreșit. Trebuie să-ți pun o decorație neapărat. ALECSANDRI, T. I 84. Nu-i destul de a ști carte și a scri, pentru a fi critică... mai trebuie neapărat giudecata nepărtinitoare. RUSSO, O. 88. – Pronunțat: ne-a-.

NEAPĂRÁT1 adv. În mod necesar; cu orice preț. [Sil. ne-a-] /ne- + apărat

NEAPĂRÁT2 ~tă (~ți, ~te) (negativ de la apărat) 1) Care este absolut necesar; indispensabil. * A fi de ~tă nevoie (sau trebuință) a fi foarte necesar; a nu se putea lipsi de ceva. 2) rar Care decurge în mod fatal din ceva; care nu poate fi ocolit, evitat sau omis. [Sil. ne-a-] /ne- + apărat

neapărat a. 1. lipsit de apărare: o țară neapărată va pustii prea ușor NEGR.; 2. indispensabil: trebuință neapărată. ║ adv. sigur, absolut necesar.

neapărát, -ă (ea 2 sil.) adj. (ne și apărat, part. d. apăr). Fără apărare. Indispensabil, care trebuĭe numaĭ de cît: nevoĭe neapărată. Adv. Absolut, numaĭ de cît, în orĭ-ce caz, sigur: să vie neapărat în coace!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neapărát1 (ne-a-) adj. m., pl. neapăráți; f. neapărátă, pl. neapăráte

neapărát adj. m. (sil. ne-a-), pl. neapăráți; f. sg. neapărátă, pl. neapăráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEAPĂRÁT adj., adv. 1. adj. v. indispensabil. 2. adj. necesar, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuință.) 3. adv. v. indispensabil. 4. adv. v. morțiș. 5. adj., adv. v. absolut. 6. adv. v. sigur.

NEAPĂRÁT adj. v. categoric, cert, fatal, inevitabil, precis, sigur.

NEAPĂRÁT adv. v. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic.

neapărat adj. v. CATEGORIC. CERT. FATAL. INEVITABIL. PRECIS. SIGUR.

neapărat adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PERMANENT. PURURI. VEȘNIC.

neapărat adj., adv. v. ABSOLUT. IMPERIOS. STRINGENT.

NEAPĂRAT adj., adv. 1. adj. indispensabil, necesar, nedispensabil, vital. (Condiții ~ pentru viață.) 2. adj. necesar, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuință.) 3. adv. indispensabil, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este bine sau chiar ~ să te duci acolo.) 4. adv. morțiș, musai, negreșit, numaidecît, obligatoriu, (rar) necesarmente, (înv. și reg.) nepristan, nesmintit, numai, (înv.) nelipsit. (Ține ~ să...) 5. adv. indiscutabil, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.)

Intrare: neapărat (adj.)
neapărat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ne-a-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neapărat
  • neapăratul
  • neapăratu‑
  • neapăra
  • neapărata
plural
  • neapărați
  • neapărații
  • neapărate
  • neapăratele
genitiv-dativ singular
  • neapărat
  • neapăratului
  • neapărate
  • neapăratei
plural
  • neapărați
  • neapăraților
  • neapărate
  • neapăratelor
vocativ singular
plural
Intrare: neapărat (adv.)
neapărat2 (adv.) adverb
  • silabație: ne-a-
adverb (I8)
  • neapărat
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neapărat (adj.)

  • 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: indispensabil 3 exemple
    exemple
    • Muzica a fost prețuită ca o neapărată auxiliară a petrecerilor vînătorești. ODOBESCU, S. III 101.
      surse: DLRLC
    • Sînt unii bătrîni care ți se fac neapărați, a cărora față dorești s-o vezi. NEGRUZZI, S. I 301.
      surse: DLRLC
    • Societatea este o întovărășire neapărată și slobodă totodată. KOGĂLNICEANU, S. A. 78.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • [Eu cer] poate prisos acolo unde se află ceea ce este de neapărată trebuință. ODOBESCU, S. III 39.
        surse: DLRLC
      • Să aibă... foc, lucru ce-i era de neapărată trebuință. DRĂGHICI, R. 74.
        surse: DLRLC
  • 2. rar Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis.
    exemple
    • Aceste dar împlinite, pacea fu neapărată Și tot omul cu vecinul se-ntovărăși îndată. CONACHI, P. 300.
      surse: DLRLC
    • Loc... care îi înfățoșa o neapărată moarte. DRĂGHICI, R. 160.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + apărat.
    surse: DEX '09

neapărat (adv.)

  • 1. În mod necesar, cu orice preț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: negreșit (adv.) 2 exemple
    exemple
    • Trebuie să-ți pun o decorație neapărat. ALECSANDRI, T. I 84.
      surse: DLRLC
    • Nu-i destul de a ști carte și a scri, pentru a fi critică... mai trebuie neapărat giudecata nepărtinitoare. RUSSO, O. 88.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + apărat.
    surse: DEX '09