2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

neapărat, ~ă [At: CORESI, EV. 139 / P: ne-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + apărat] 1 a Care nu este apărat. 2 a Care nu este întărit, fortificat. 3-4 a (Înv) Care nu este sau nu poate fi împiedicat, oprit. 5 av (Îvr) Care nu se oprește. 6 av Neîncetat. 7 a (Asr) Căruia nu i te poți împotrivi. 8 a Care nu poate fi ocolit sau omis. 9 a Care rezultă cu necesitate din ceva. 10 a Inevitabil. 11 a Fatal. 12 a Obligatoriu. 13 a Necesar. 14 a Sigur. 15 av (Îe) A fi ~ (necesar) A trebui. 16 av În mod necesar. 17 av Cu orice preț Si: negreșit, numaidecât. 18 av În orice caz. 19 av (Nob; îe) A fi de-a ~ A fi absolut necesar. 20 a De care nu te poți lipsi Si: indispensabil, necesar. 21 a (Îe) A fi de (sau a avea) ~ă nevoie sau trebuință A fi sau a avea absolută nevoie.

NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. În mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + apărat.

NEAPĂRÁT2, -Ă, neapărați, -te, adj. (Învechit) De care nu te poți lipsi, absolut trebuincios, strict necesar, indispensabil. Muzica a fost prețuită ca o neapărată auxiliară a petrecerilor vînătorești. ODOBESCU, S. III 101. Sînt unii bătrîni care ți se fac neapărați, a cărora față dorești s-o vezi. NEGRUZZI, S. I 301. Societatea este o întovărășire neapărată și slobodă totodată. KOGĂLNICEANU, S. A. 78. ◊ (Azi mai ales în expr.) A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. [Eu cer] poate prisos acolo unde se află ceea ce este de neapărată trebuință. ODOBESCU, S. III 39. Să aibă... foc, lucru ce-i era de neapărată trebuință. DRĂGHICI, R. 74. ♦ (Rar) Inevitabil. Aceste dar împlinite, pacea fu neapărată Și tot omul cu vecinul se-ntovărăși îndată. CONACHI, P. 300. Loc... care îi înfățoșa o neapărată moarte. DRĂGHICI, R. 160.

NEAPĂRÁT1 adv. În mod necesar, cu orice preț; negreșit. Trebuie să-ți pun o decorație neapărat. ALECSANDRI, T. I 84. Nu-i destul de a ști carte și a scri, pentru a fi critică... mai trebuie neapărat giudecata nepărtinitoare. RUSSO, O. 88. – Pronunțat: ne-a-.

NEAPĂRÁT2 ~tă (~ți, ~te) (negativ de la apărat) 1) Care este absolut necesar; indispensabil. * A fi de ~tă nevoie (sau trebuință) a fi foarte necesar; a nu se putea lipsi de ceva. 2) rar Care decurge în mod fatal din ceva; care nu poate fi ocolit, evitat sau omis. [Sil. ne-a-] /ne- + apărat

NEAPĂRÁT1 adv. În mod necesar; cu orice preț. [Sil. ne-a-] /ne- + apărat

neapărat a. 1. lipsit de apărare: o țară neapărată va pustii prea ușor NEGR.; 2. indispensabil: trebuință neapărată. ║ adv. sigur, absolut necesar.

neapărát, -ă (ea 2 sil.) adj. (ne și apărat, part. d. apăr). Fără apărare. Indispensabil, care trebuĭe numaĭ de cît: nevoĭe neapărată. Adv. Absolut, numaĭ de cît, în orĭ-ce caz, sigur: să vie neapărat în coace!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

neapărat2 (desp. ne-a-) adv.

neapărat1 (desp. ne-a-) adj. m., pl. neapărați; f. neapăra, pl. neapărate

neapărat1 (ne-a-) adj. m., pl. neapărați; f. neapărată, pl. neapărate

neapărát adj. m. (sil. ne-a-), pl. neapăráți; f. sg. neapărátă, pl. neapăráte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEAPĂRÁT adj. v. categoric, cert, fatal, inevitabil, precis, sigur.

NEAPĂRÁT adv. v. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic.

NEAPĂRÁT adj., adv. 1. adj. v. indispensabil. 2. adj. necesar, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuință.) 3. adv. v. indispensabil. 4. adv. v. morțiș. 5. adj., adv. v. absolut. 6. adv. v. sigur.

neapărat adj., adv. v. ABSOLUT. IMPERIOS. STRINGENT.

NEAPĂRAT adj., adv. 1. adj. indispensabil, necesar, nedispensabil, vital. (Condiții ~ pentru viață.) 2. adj. necesar, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuință.) 3. adv. indispensabil, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este bine sau chiar ~ să te duci acolo.) 4. adv. morțiș, musai, negreșit, numaidecît, obligatoriu, (rar) necesarmente, (înv. și reg.) nepristan, nesmintit, numai, (înv.) nelipsit. (Ține ~ să...) 5. adv. indiscutabil, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.)

neapărat adj. v. CATEGORIC. CERT. FATAL. INEVITABIL. PRECIS. SIGUR.

neapărat adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PERMANENT. PURURI. VEȘNIC.

Intrare: neapărat (adj.)
neapărat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ne-a- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neapărat
  • neapăratul
  • neapăratu‑
  • neapăra
  • neapărata
plural
  • neapărați
  • neapărații
  • neapărate
  • neapăratele
genitiv-dativ singular
  • neapărat
  • neapăratului
  • neapărate
  • neapăratei
plural
  • neapărați
  • neapăraților
  • neapărate
  • neapăratelor
vocativ singular
plural
Intrare: neapărat (adv.)
neapărat2 (adv.) adverb
  • silabație: ne-a- info
adverb (I8)
  • neapărat
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neapărat, neapăraadjectiv

  • 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: indispensabil
    • format_quote Muzica a fost prețuită ca o neapărată auxiliară a petrecerilor vînătorești. ODOBESCU, S. III 101. DLRLC
    • format_quote Sînt unii bătrîni care ți se fac neapărați, a cărora față dorești s-o vezi. NEGRUZZI, S. I 301. DLRLC
    • format_quote Societatea este o întovărășire neapărată și slobodă totodată. KOGĂLNICEANU, S. A. 78. DLRLC
    • chat_bubble A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Eu cer] poate prisos acolo unde se află ceea ce este de neapărată trebuință. ODOBESCU, S. III 39. DLRLC
      • format_quote Să aibă... foc, lucru ce-i era de neapărată trebuință. DRĂGHICI, R. 74. DLRLC
  • 2. rar Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aceste dar împlinite, pacea fu neapărată Și tot omul cu vecinul se-ntovărăși îndată. CONACHI, P. 300. DLRLC
    • format_quote Loc... care îi înfățoșa o neapărată moarte. DRĂGHICI, R. 160. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + apărat. DEX '09

neapăratadverb

  • 1. În mod necesar, cu orice preț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: negreșit
    • format_quote Trebuie să-ți pun o decorație neapărat. ALECSANDRI, T. I 84. DLRLC
    • format_quote Nu-i destul de a ști carte și a scri, pentru a fi critică... mai trebuie neapărat giudecata nepărtinitoare. RUSSO, O. 88. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + apărat. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.