2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAZÍR s. m. v. nazâr.

nazir1 sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr nazire] 1 Curte regală a Persiei. 2 Șef al unui departament bizantin.

NAZÍR s.m. Curtea regală a Persiei. ♦ Șef al unui departament bizantin. [Var. (după alte surse) nazâr. / < fr. nazir].

nazir m. od. 1. comandantul unei cetăți turcești de lângă Dunăre: Nazirul Brăilei; 2. vătaf de Țigani domnești: biciul plumbuit al nazirului AL. [Turc. NAZYR. inspector].

nazír și nazî́r m. (turc. ar. nazyr, inspector). Vechĭ. Comandantu uneĭ cetățĭ turceștĭ: naziru Brăileĭ. Șefu vătavilor de plaĭ. Inspector, supraveghetor. Vătav de Țiganĭ domneștĭ. V. raĭa, pîrcălab.

NAZẤR, nazâri, s. m. 1. Înalt funcționar turc, șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oraș. 2. Slujbaș de rang superior în administrația Țărilor Române; căpetenie peste vătafii plaiurilor; supraveghetor, administrator. 3. Vătaf de țigani (domnești). [Var.: nazír s. m.] – Din tc. nāzir.

nazâr sm [At: ȘIO II1, 271 / V: (înv) ~zăr, ~zir / Pl: ~i / E: tc nazer] (Înv) 1 Înalt funcționar turc, șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman. 2 Comandant sau administrator al unei cetăți turcești de pe malul Dunării. 3 Guvernator turc al unui oraș. 4 Slujbaș de rang superior în administrația țărilor române. 5 Căpetenie peste vătafii plaiurilor. 6 Supraveghetor. 7 Administrator. 8 Vătaf de țigani domnești.

NAZÂR, nazâri, s. m. 1. Înalt funcționar turc, șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oraș. 2. Slujbaș de rang superior în administrația țărilor românești; căpetenie peste vătafii plaiurilor; supraveghetor, administrator. 3. Vătaf de țigani (domnești). [Var.: nazír s. m.] – Din tc. nāzır.

NAZÎ́R, nazîri, s. m. (Învechit) Inspector, supraveghetor, intendent; guvernator turc de cetate. La o alegere făcută după legi Ce dobitoacele povățuiesc din veci, Pe urs l-au fost ales nazîr peste priseci. DONICI, F. 60.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nazấr (persoană) s. m., pl. nazấri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nazír (nazíri), s. m. – Șef, comandant. Tc. nazir (Șeineanu, II, 271; Ronzevalle 168). Sec. XIX, înv.Der. nazîrliu, s. m. (favorit, protejat), prin confuzie cu nazar; nazirie, s. f. (conducere, șefie).

Intrare: nazir
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nazir
  • nazirul
  • naziru‑
plural
  • naziri
  • nazirii
genitiv-dativ singular
  • nazir
  • nazirului
plural
  • naziri
  • nazirilor
vocativ singular
  • nazirule
  • nazire
plural
  • nazirilor
Intrare: nazâr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nazâr
  • nazârul
  • nazâru‑
plural
  • nazâri
  • nazârii
genitiv-dativ singular
  • nazâr
  • nazârului
plural
  • nazâri
  • nazârilor
vocativ singular
  • nazârule
  • nazâre
plural
  • nazârilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nazir
  • nazirul
  • naziru‑
plural
  • naziri
  • nazirii
genitiv-dativ singular
  • nazir
  • nazirului
plural
  • naziri
  • nazirilor
vocativ singular
  • nazirule
  • nazire
plural
  • nazirilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nazir

  • 1. Curtea regală a Persiei.
    surse: DN
    • 1.1. Șef al unui departament bizantin.
      surse: DN

etimologie:

nazâr nazir

  • 1. Înalt funcționar turc, șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oraș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Slujbaș de rang superior în administrația Țărilor Române; căpetenie peste vătafii plaiurilor.
    exemple
    • La o alegere făcută după legi Ce dobitoacele povățuiesc din veci, Pe urs l-au fost ales nazîr peste priseci. DONICI, F. 60.
      surse: DLRLC
  • 3. Vătaf de țigani (domnești).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: