14 definiții pentru inspector inspectoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.

inspector, ~oare smf [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 36 / V: (înv) ișp~, ~toa sf ~re sm / A și: ~tor / Pl: ~i, ~oare / E: lat inspector, fr inspecteur] Persoană împuternicită să controleze activitatea unei persoane, a unei instituții etc.

INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.

INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu inspectarea unei instituții, întreprinderi etc. Inspector financiar. Inspector școlar.Nu uita să se înființeze la doamna inspectoare cu o lădiță de faguri. REBREANU, I. 82. D. inspector are să se scoale de dimineață a doua zi, pentru ca să pornească a face surprize mînuitorilor de bani publici. CARAGIALE, O. II 238.

INSPÉCTOR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care are sarcina de a controla, de a inspecta o instituție, o activitate. [Cf. fr. inspecteur, lat. inspector].

INSPÉCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector)

INSPÉCTOR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană autorizată să inspecteze; persoană oficială care face o inspecție; revizor. /<fr. inspecteur, lat. inspector, ~oris

inspector m. cel ce inspectează și face raporturi autorității superioare.

*inspéctor și (rar) -ór, -oáre s. (lat. inspéctor, -óris, care corespunde cu vgr. episkopos). Care inspectează. (E un titlu dat maĭ multor funcționarĭ care inspectează școalele secundare saŭ superioare, armata, diferite serviciĭ publice ș. a.). V. revizor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inspéctor s. m., pl. inspéctori

inspéctor s. m., pl. inspéctori


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

inspector, inspectori s. m. (intl.) 1. hoț care umblă prin cartiere pentru a găsi locurile preferate unor viitoare spargeri. 2. complice care vinde ponturi hoților.

Intrare: inspector
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inspector
  • inspectorul
  • inspectoru‑
plural
  • inspectori
  • inspectorii
genitiv-dativ singular
  • inspector
  • inspectorului
plural
  • inspectori
  • inspectorilor
vocativ singular
  • inspectorule
  • inspectore
plural
  • inspectorilor
inspectoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inspector, -oare inspectoare inspectoară

  • 1. Persoană împuternicită să inspecteze.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: revizor attach_file 3 exemple
    exemple
    • Inspector financiar. Inspector școlar.
      surse: DLRLC
    • Nu uita să se înființeze la doamna inspectoare cu o lădiță de faguri. REBREANU, I. 82.
      surse: DLRLC
    • D. inspector are să se scoale de dimineață a doua zi, pentru ca să pornească a face surprize mînuitorilor de bani publici. CARAGIALE, O. II 238.
      surse: DLRLC

etimologie: