opțiuni
  • info

16 definiții pentru inspector

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSPECTOR, -OARE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.

inspector, ~oare smf [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 36 / V: (înv) ișp~, ~toară sf ~re sm / A și: ~tor / Pl: ~i, ~oare / E: lat inspector, fr inspecteur] Persoană împuternicită să controleze activitatea unei persoane, a unei instituții etc.

INSPECTOR, -OARE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.

INSPECTOR, -OARE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu inspectarea unei instituții, întreprinderi etc. Inspector financiar. Inspector școlar. ▭ Nu uita să se înființeze la doamna inspectoare cu o lădiță de faguri. REBREANU, I. 82. D. inspector are să se scoale de dimineață a doua zi, pentru ca să pornească a face surprize mînuitorilor de bani publici. CARAGIALE, O. II 238.

INSPECTOR, -OARE s.m. și f. Persoană care are sarcina de a controla, de a inspecta o instituție, o activitate. [Cf. fr. inspecteur, lat. inspector].

INSPECTOR, -OARE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector)

INSPECTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană autorizată să inspecteze; persoană oficială care face o inspecție; revizor. /<fr. inspecteur, lat. inspector, ~oris

inspector m. cel ce inspectează și face raporturi autorității superioare.

*inspéctor și (rar) -ór, -oáre s. (lat. inspéctor, -óris, care corespunde cu vgr. episkopos). Care inspectează. (E un titlu dat maĭ multor funcționarĭ care inspectează școalele secundare saŭ superioare, armata, diferite serviciĭ publice ș. a.). V. revizor.

inspectoară sf vz inspector

ișpector, ~oare smf vz inspector

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inspector s. m., pl. inspectori

inspector s. m., pl. inspectori

inspector s. m., pl. inspectori

inspector

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

inspector, inspectori s. m. (intl.) 1. hoț care umblă prin cartiere pentru a găsi locurile preferate unor viitoare spargeri. 2. complice care vinde ponturi hoților.

Intrare: inspector
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inspector
  • inspectorul
  • inspectoru‑
plural
  • inspectori
  • inspectorii
genitiv-dativ singular
  • inspector
  • inspectorului
plural
  • inspectori
  • inspectorilor
vocativ singular
  • inspectorule
  • inspectore
plural
  • inspectorilor
inspectoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ișpector
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inspector, inspectorisubstantiv masculin
inspectoare, inspectoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană împuternicită să inspecteze. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: revizor
    • format_quote Inspector financiar. Inspector școlar. DLRLC
    • format_quote Nu uita să se înființeze la doamna inspectoare cu o lădiță de faguri. REBREANU, I. 82. DLRLC
    • format_quote D. inspector are să se scoale de dimineață a doua zi, pentru ca să pornească a face surprize mînuitorilor de bani publici. CARAGIALE, O. II 238. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.