10 definiții pentru nazâr nazir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nazâr sm [At: ȘIO II1, 271 / V: (înv) ~zăr, ~zir / Pl: ~i / E: tc nazer] (Înv) 1 Înalt funcționar turc, șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman. 2 Comandant sau administrator al unei cetăți turcești de pe malul Dunării. 3 Guvernator turc al unui oraș. 4 Slujbaș de rang superior în administrația țărilor române. 5 Căpetenie peste vătafii plaiurilor. 6 Supraveghetor. 7 Administrator. 8 Vătaf de țigani domnești.

NAZẤR, nazâri, s. m. 1. Înalt funcționar turc, șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oraș. 2. Slujbaș de rang superior în administrația Țărilor Române; căpetenie peste vătafii plaiurilor; supraveghetor, administrator. 3. Vătaf de țigani (domnești). [Var.: nazír s. m.] – Din tc. nāzir.

NAZÂR, nazâri, s. m. 1. Înalt funcționar turc, șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oraș. 2. Slujbaș de rang superior în administrația țărilor românești; căpetenie peste vătafii plaiurilor; supraveghetor, administrator. 3. Vătaf de țigani (domnești). [Var.: nazír s. m.] – Din tc. nāzır.

NAZÍR s. m. v. nazâr.

NAZÎ́R, nazîri, s. m. (Învechit) Inspector, supraveghetor, intendent; guvernator turc de cetate. La o alegere făcută după legi Ce dobitoacele povățuiesc din veci, Pe urs l-au fost ales nazîr peste priseci. DONICI, F. 60.

nazir m. od. 1. comandantul unei cetăți turcești de lângă Dunăre: Nazirul Brăilei; 2. vătaf de Țigani domnești: biciul plumbuit al nazirului AL. [Turc. NAZYR. inspector].

nazír și nazî́r m. (turc. ar. nazyr, inspector). Vechĭ. Comandantu uneĭ cetățĭ turceștĭ: naziru Brăileĭ. Șefu vătavilor de plaĭ. Inspector, supraveghetor. Vătav de Țiganĭ domneștĭ. V. raĭa, pîrcălab.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nazấr (persoană) s. m., pl. nazấri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nazír (nazíri), s. m. – Șef, comandant. Tc. nazir (Șeineanu, II, 271; Ronzevalle 168). Sec. XIX, înv.Der. nazîrliu, s. m. (favorit, protejat), prin confuzie cu nazar; nazirie, s. f. (conducere, șefie).

Intrare: nazâr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nazâr
  • nazârul
  • nazâru‑
plural
  • nazâri
  • nazârii
genitiv-dativ singular
  • nazâr
  • nazârului
plural
  • nazâri
  • nazârilor
vocativ singular
  • nazârule
  • nazâre
plural
  • nazârilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nazir
  • nazirul
  • naziru‑
plural
  • naziri
  • nazirii
genitiv-dativ singular
  • nazir
  • nazirului
plural
  • naziri
  • nazirilor
vocativ singular
  • nazirule
  • nazire
plural
  • nazirilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nazâr nazir

  • 1. Înalt funcționar turc, șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oraș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Slujbaș de rang superior în administrația Țărilor Române; căpetenie peste vătafii plaiurilor.
    exemple
    • La o alegere făcută după legi Ce dobitoacele povățuiesc din veci, Pe urs l-au fost ales nazîr peste priseci. DONICI, F. 60.
      surse: DLRLC
  • 3. Vătaf de țigani (domnești).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: