naturalizat, ~ă a [At: DÂMBOVIȚA (1858), 14/54 / Pl: ~ați, ~e / E: naturaliza] 1 (Jur; d. oameni) Care a obținut cetățenia statului în care trăiește. 2 (D. plante și animale) Care a devenit apt să trăiască într-un mediu nou. 3 (Fig; d. idei, concepții etc.) Adoptat.

NATURALIZAT, -Ă, naturalizați, -te, adj. Care a obținut naturalizarea. V. încetățenit.

NATURALIZAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care a primit cetățenia unei țări prin naturalizare. [Cf. fr. naturalisé].

naturalizat a. și m. care a obținut naturalizarea.

* naturalizát, -ă adj. și s. Împămîntenit, căruĭa i s’a naturalizarea.

NATURALIZA, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. (Biol.) Tranz. fact. și refl. A adapta plante și animale la un mediu nou, acestea devenind părți constitutive ale florei sau faunei respective. – Din fr. naturaliser.

naturaliza [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~zez / E: fr naturaliser, ger naturalisieren] 1 vt (Jur) A acorda unui străin la cerere, calitatea și drepturile de cetățean al statului în care locuiește. 2 vr (D. cetățenii străini) A deveni, la cerere, cu acordul organului competent, cetățean al statului în care trăiește. 3-4 vtr (D. plante și animale) A (se) adapta într-un mediu nou, intrând în componența faunei sau florei naturale a acestuia Si: a (se) aclimatiza. 5 vt (Fig) A adopta idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.

NATURALIZA, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. Tranz. fact. și refl. A (se) adapta într-un mediu nou, intrând în componența obișnuită a florei sau a faunei naturale a acestuia. – Din fr. naturaliser.

NATURALIZA, naturalizez, vb. I. Tranz. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește. V. încetățeni. (Refl.) Se naturalizase și spera că fiul său, făcînd politică, va ajunge deputat. REBREANU, R. I 166.

NATURALIZA vb. I. tr. 1. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește; a încetățeni. ♦ tr., refl. A da sau a obține dreptul de cetățean al unui stat prin naturalizare. 2. (Despre plante și animale) A aclimatiza. 3. (Despre idei, obiceiuri, expresii) A adopta, a introduce. [Cf. fr. naturaliser].

NATURALIZA vb. tr. 1. a acorda unui străin cetățenia. 2. (despre plante și animale) a aclimatiza. 3. (despre idei, obiceiuri, expresii) a adopta. (< fr. naturaliser)

A SE NATURALIZA mă ~ez intranz. 1) (despre cetățeni străini) A obține cetățenia statului în care trăiește. 2) (despre animale sau plante) A se adapta unui mediu nou, integrându-se în flora sau fauna acestuia. /<fr. naturaliser

A NATURALIZA ~ez tranz. A face să se naturalizeze. /<fr. naturaliser

naturalizà v. 1. a acorda unui străin drepturile de cetățean; 2. a introduce și aclimatiza animale și plante din țări străine; 3. fig. a introduce de aiurea și a face familiare științe, arte, expresiuni.

* naturalizéz v. tr. (d. natural). Încetățenesc. Împămîntenesc, acord dreptu de cetățean. Aclimatizez o plantă saŭ un animal. Introduc un cuvînt saŭ o locuțiune dintr’o limbă într’alta.

naturaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. naturalizez, 3 naturalizează; conj. prez. 1 sg. să naturalizez, 3 să naturalizeze

naturaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 naturalizează

naturaliza vb., ind. prez. 1 sg. naturalizez, 3 sg. și pl. naturalizează

naturalizez.

NATURALIZA vb. a (se) împământeni, (înv.) a (se) indigena, a (se) naționaliza. (S-a ~ în țara noastră.)

NATURALIZA vb. a (se) împămînteni, (înv.) a (se) indigena, a (se) naționaliza. (S-a ~ în țara noastră.)