3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

înăpustit, ~ă a [At: KLOPȘTOCK, F. 124 / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Rar) Care a plecat (în lume) după ce a abandonat totul.

năpusti [At: PSALT. HUR. 12r/13 / V: (înv) nepusti, (reg) năpăsti, năpâsti, năposti (Pzi și: năpast) / Pzi: ~tesc / E: slv напоустити] 1 vt (Îrg) A trimite (spre... sau împotriva...) Si: a arunca, a azvârli, a lansa. 2 vt (Mar; Trs) A da drumul Si: a elibera. 3 vt (Mar) A desface. 4 vr (D. ființe; udp „asupra” , „la”, „spre”, „în” etc.) A se repezi asupra cuiva sau undeva, cu intenții agresive Si: a se nărui (5), a năvăli, a tăbărî, (înv) a năpădi (1), (îrg) a năduli (1), (reg) a năboi3 (4), a se năprăti. 5 vr (Îe) A se ~ în vorbă A se avânta într-o discuție. 6 vr (Reg; d. sânge) A țâșni. 7 vt (Reg; d lacrimi) A-l podidi pe cineva. 8 vt (Rar) A copleși. 9 vt (Îrg) A părăsi. 10-11 vtr (Reg) A (se) neglija.

năpustit1 sn [At: ȚIPLEA, P. P. 113 / Pl: ~uri / E: năpusti] (Mar) Năvală (1).

năpustit2, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 359/22 / Pl: ~iți, ~e / E: năpusti] 1 (Îrg) Trimis împotriva cuiva. 2 (Mar; Trs) Eliberat. 3 (Mar) Desfăcut. 4 (Rar) Copleșit. 5 (Îrg) Părăsit. 6 (Reg) Neglijat.

NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A năvăli, a tăbărî, a se repezi cu furie, a da buzna, a se arunca. Izbit parcă și el, a deschis ușa, s-a năpustit în întuneric și s-a dus. SADOVEANU, O. VIII 194. Izbiți de neașteptata arătare a străinilor, [cîinii] se năpustiră în ei. GALACTION, O. I 282. Fata împăratului, îmbărbătată de cal, se năpusti odată într-însul cu sabia goală. ISPIRESCU, L. 17. ◊ Fig. Deodată vîntul începu să bată mai tare, năpustindu-se nebun în cărbunărie. DUNĂREANU, CH. 206. ♦ Tranz. (Rar) A arunca, a azvîrli violent. Un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. 2. Tranz. A năpădi, a inunda, a acoperi. Zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici. EMINESCU, N. 94. 3. Tranz. (Învechit) A lăsa în părăsire, a abandona. Atunci pricepu dînsul că copila a fugit și în păduri l-a năpustit. ODOBESCU, S. III 206. Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai adormit! ALECSANDRI, P. P. 351. Mihai ocoli cetatea și începu a o bate cu tunurile; dar văzînd că nu o poate dobîndi... o năpusti deocamdată și se întoarse la scaun în București. BĂLCESCU, O. II 44.

NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Rar) Lăsat (fără ajutor), părăsit. Îmi apăru la lumina unui fulger o biserică veche, năpustită de ani de zile. GALACTION, O. I 80.

A NĂPUSTÍ ~ésc intranz. înv. A lăsa plecând în altă parte; a părăsi; a abandona. /<sl. napustiti

A SE NĂPUSTÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se repezi; a năpădi. /<sl. napustiti

năpustì v. 1. a părăsi cu totul: îl năpusti într’un pom înalt ISP.; 2. a năvăli: să năpustească în haiducii ungurești NEGR. [Slav. NAPUSTITI, a trimete la].

năpustésc v. tr. (vsl. sîrb. napustiti, a trimete, a răpezi, d. pustiti, a trimete. V. pustiŭ, năpust). Maram. Slobod (de ex. vinu din butoĭ). Rar. Părăsesc, las uităriĭ. V. refl. Năpădesc, mă răped cu furie: lupu se năpusti asupra meluluĭ. – Vechĭ și nep-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpustésc, imperf. 3 sg. năpusteá; conj. prez. 3 sg. și pl. năpusteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂPUSTÍ vb. a se arunca, a se azvârli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.)

NĂPUSTÍ vb. v. abandona, arunca, azvârli, lăsa, neglija, părăsi, repezi, zvârli.

NĂPUSTÍT adj. v. abandonat, părăsit.

năpusti vb. v. ABANDONA. ARUNCA. AZVÎRLI. LĂSA. NEGLIJA. PĂRĂSI. REPEZI. ZVÎRLI.

NĂPUSTI vb. a se arunca, a se azvîrli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.)

arată toate definițiile

Intrare: înăpustit
înăpustit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: năpusti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năpusti
  • năpustire
  • năpustit
  • năpustitu‑
  • năpustind
  • năpustindu‑
singular plural
  • năpustește
  • năpustiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năpustesc
(să)
  • năpustesc
  • năpusteam
  • năpustii
  • năpustisem
a II-a (tu)
  • năpustești
(să)
  • năpustești
  • năpusteai
  • năpustiși
  • năpustiseși
a III-a (el, ea)
  • năpustește
(să)
  • năpustească
  • năpustea
  • năpusti
  • năpustise
plural I (noi)
  • năpustim
(să)
  • năpustim
  • năpusteam
  • năpustirăm
  • năpustiserăm
  • năpustisem
a II-a (voi)
  • năpustiți
(să)
  • năpustiți
  • năpusteați
  • năpustirăți
  • năpustiserăți
  • năpustiseți
a III-a (ei, ele)
  • năpustesc
(să)
  • năpustească
  • năpusteau
  • năpusti
  • năpustiseră
Intrare: năpustit
năpustit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpustit
  • năpustitul
  • năpustitu‑
  • năpusti
  • năpustita
plural
  • năpustiți
  • năpustiții
  • năpustite
  • năpustitele
genitiv-dativ singular
  • năpustit
  • năpustitului
  • năpustite
  • năpustitei
plural
  • năpustiți
  • năpustiților
  • năpustite
  • năpustitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năpusti

  • 1. reflexiv A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a da buzna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: năvăli tăbărî 4 exemple
    exemple
    • Izbit parcă și el, a deschis ușa, s-a năpustit în întuneric și s-a dus. SADOVEANU, O. VIII 194.
      surse: DLRLC
    • Izbiți de neașteptata arătare a străinilor, [câinii] se năpustiră în ei. GALACTION, O. I 282.
      surse: DLRLC
    • Fata împăratului, îmbărbătată de cal, se năpusti odată într-însul cu sabia goală. ISPIRESCU, L. 17.
      surse: DLRLC
    • figurat Deodată vîntul începu să bată mai tare, năpustindu-se nebun în cărbunărie. DUNĂREANU, CH. 206.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici. EMINESCU, N. 94.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit regional A lăsa în părăsire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: abandona neglija 3 exemple
    exemple
    • Atunci pricepu dînsul că copila a fugit și în păduri l-a năpustit. ODOBESCU, S. III 206.
      surse: DLRLC
    • Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai adormit! ALECSANDRI, P. P. 351.
      surse: DLRLC
    • Mihai ocoli cetatea și începu a o bate cu tunurile; dar văzînd că nu o poate dobîndi... o năpusti deocamdată și se întoarse la scaun în București. BĂLCESCU, O. II 44.
      surse: DLRLC

etimologie:

năpustit

etimologie:

  • vezi năpusti
    surse: DEX '98 DEX '09