16 definiții pentru naționalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

naționalitate sf [At: IST. M. XII/18 / P: ~ți-o~ / Pl: ~tăți / E: fr nationalité, ger Nationalităt] 1 Ansamblu al însușirilor care caracterizează o națiune (3) și o deosebește de altele. 2 Apartenență a unei persoane la o anumită națiune (3) Si: (rar) națiune (4). 3 Apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat Si: (rar) națiune (5). 4 Comunitate de oameni cu aceleași caractere naționale, locuind pe teritoriul unui stat multinațional Si: (îvp) națiune (2). 5 (Iuz; îs) ~ conlocuitoare Comunitate de oameni cu aceleași caractere naționale, care locuiește pe teritoriul unui alt stat Si: minoritate.

NAȚIONALITÁTE, naționalități, s. f. 1. Apartenență a unei persoane la o anumită națiune; cetățenie. 2. Totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național. 3. Apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationalité, germ. Nationalität.

NAȚIONALITÁTE, naționalități, s. f. 1. Apartenență a unei persoane la o anumită națiune; cetățenie. 2. Totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național. 3. Apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationalité, germ. Nationalität.

NAȚIONALITÁTE, naționalități, s. f. 1. Comunitate de oameni cu aceleași caractere naționale, locuind pe teritoriul unui stat multinațional sau, ca minorități, pe teritoriul unui stat național. Grecii... erau singura naționalitate din imperiul otoman cunoscută în Europa. GHICA, S. 93. ♦ (Învechit) Popor. Pînă a nu luci la soare, naționalitățile mocnesc veacuri. RUSSO, S. 77. 2. Totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național; specific etnic. Colonii romani... se traseră în Munții Carpați, unde-și păstrară naționalitatea și independența lor. BĂLCESCU, O. II 12. 3. Calitatea unui individ de a aparține unei națiuni; cetățenie, supușenie. Majoritatea locuitorilor Republicii Populare Romîne sînt de naționalitate romînă.

NAȚIONALITÁTE s.f. 1. Calitatea unui individ de a aparține unei națiuni. ◊ Naționalitate conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceleași caractere naționale, locuind pe teritoriul unui alt stat. 2. Caracterul specific, propriu al unei națiuni. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationalité].

NAȚIONALITÁTE s. f. 1. ansamblul însușirilor proprii unei națiuni. 2. apartenența unui individ la o anumită națiune. ♦ ~ conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceeași limbă și origine, locuind ca minoritate pe teritoriul unui alt stat. (< fr. nationalité, germ. Nationalität)

NAȚIONALITÁTE ~ăți 1) Comunitate de oameni cu limbă și cultură comună, care s-a constituit istoricește pe un teritoriu dat. 2) Apartenență a unei persoane la o anumită națiune. [G.-D. naționalității; Sil. -ți-o-] /<fr. nationalité, germ. Nationalität

naționalitate f. 1. ceeace constitue caracterul definitiv al unei națiuni; 2. origina celui ce face parte dintr’o națiune.

* naționalitáte f. (d. național). Totalitatea caracterelor care disting o națiune, caracteru național. Supușie, calitatea de a face parte din cetățeniĭ unuĭ stat: Mulți Jidanĭ n’au nicĭ o naționalitate. Națiune, popor: naționalitățile din Austro-Ungaria în ainte de 1918.

lez-naționalitate sf [At: XENOPOL, I. R. XIV, 16 / E: lez- + naționalitate cf fr lèse-nation] (Îvr; îs) Crimă de ~ Ofensă adusă naționalității.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naționalitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. naționalitắții; pl. naționalitắți

naționalitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. naționalității; pl. naționalități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NAȚIONALITÁTE s. v. cetățenie, supușenie.

naționalitate s. v. CETĂȚENIE. SUPUȘENIE.

NAȚIONALITATE CONLOCUITOÁRE s. etnici (pl.), minoritate națională.

NAȚIONALITATE CONLOCUITOARE s. minoritate națională.

Intrare: naționalitate
naționalitate substantiv feminin
  • silabație: na-ți-o-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naționalitate
  • naționalitatea
plural
  • naționalități
  • naționalitățile
genitiv-dativ singular
  • naționalități
  • naționalității
plural
  • naționalități
  • naționalităților
vocativ singular
plural

naționalitate

  • 1. Comunitate de oameni cu aceleași caractere naționale, locuind pe teritoriul unui stat multinațional sau, ca minorități, pe teritoriul unui stat național.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Grecii... erau singura naționalitate din imperiul otoman cunoscută în Europa. GHICA, S. 93.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Pînă a nu luci la soare, naționalitățile mocnesc veacuri. RUSSO, S. 77.
        surse: DLRLC
  • 2. Apartenență a unei persoane la o anumită națiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cetățenie supușenie un exemplu
    exemple
    • Majoritatea locuitorilor Republicii Populare Romîne sunt de naționalitate română.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Naționalitate conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceleași caractere naționale, locuind pe teritoriul unui alt stat.
      surse: DN
  • 3. Totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Colonii romani... se traseră în Munții Carpați, unde-și păstrară naționalitatea și independența lor. BĂLCESCU, O. II 12.
      surse: DLRLC
  • 4. Apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: