2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂZĂRÍRE, năzăriri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări.

năzărire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: năzări] 1-2 (Pop) Ceea ce (apare sau) i se pare cuiva că apare. Si: apariție, halucinație, închipuire, nălucire, (îvp) năzăritură, vedenie (1-2). 3 (Pop) Observare. 4 (Reg) Ochire. 5 Ivire. 6 Închipuire.

NĂZĂRÍRE, năzăriri, s. f. Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări.

NĂZĂRÍRE, năzăriri, s. f. Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; închipuire, vedenie, nălucă.

NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

năzări [At: HERODOT (1645), 133 / V: (nob) lă~ / Pzi: ~resc / E: slv назьрѣти] 1 vt (Pop) A vedea nedeslușit, de departe Si: a întrezări, a zări. 2 vt (Pop) A observa. 3 vt (Reg) A ochi. 4-5 vri (Ccd) A se arăta vederii de departe, nedeslușit Si: a se ivi, a se zări. 6-7 vri A i se părea că aude, că vede etc. ceva. 8-9 vri (Pex) A-și închipui. 10 vi (D. închipuiri, idei neobișnuite, ciudate) A-i veni în minte. 11 vi (Rar) A avea poftă de ceva. 12 vi A-i veni chef. 13 vr (Înv; d. cai) A se speria.

NĂZĂRÍ, năzăresc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. (Pop.) A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzár] – Din sl. nazirati.

NĂZĂRÍ, pers. 3 năzáre și năzărește, vb. IV. 1. Intranz. A apărea vederii pentru scurt timp, a se ivi, a se întrezări. O clipă a năzărit apa-morților spre mormîntul vechii Histrii. SADOVEANU, O. L. 22. Lui Stoicea îi năzări... o sclipitură ca de brici. Era iazul. GALACTION, O. I 46. Năzare bătrînul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. EMINESCU, O. IV 327. ◊ Refl. Un cap buhos se năzări la geam. CAMILAR, N. I 76. Nestinsul foc de veghe se năzărește mic. LESNEA, I. 34. Departe se năzare Un greu convoi cu strigăt de pierzare. IOSIF, P. 26. ♦ Tranz. (Rar) A zări, a vedea. Ioviță, frate, asculta, Îndărăt că se uita, Puținel că-l năzărea. PĂSCULESCU, L. P. 258. Osteniți și însetați nevoie-mare, năzăriră o fată mare, care cînta și secera cu multă hărnicie în mijlocul unui lan de griu. ȘEZ. XII 112. 2. Refl. (Construit cu dativul) A i se părea cuiva că vede sau aude ceva ce nu există; a i se năluci. Parcă i se năzărea între buruiene umbra lui Mitru. CAMILAR, N. I 109. Mereu i se năzărea că aude pași prin grădină sau prin celelalte camere. REBREANU, R. II 119. I se năzare ca la caii cei cu nărav. ALECSANDRI, T. 1173. ♦ A-i veni cuiva o idee ciudată, bizară, a fi cuprins de o toană, de un capriciu. I se năzare de măritiș. STANCU, D. 312. I s-a năzărit că nu e bună mîncarea. SANDU-ALDEA, U. P. 191.

A SE NĂZĂRÍ pers. 3 se năzáre intranz. 1) (construit cu dativul) A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năluci. 2) A-i veni un gând ciudat și neașteptat; a-i abate. [Și se năzărește] /<sl. nazirati

A NĂZĂRÍ pers. 3 năzáre intranz. A apărea vag și fugitiv (ca o nălucă); a se arăta vederii pentru un timp scurt; a năluci. [Și năzărește] /<sl. nazirati

năzărì v. a vedea confuz, a-i părea cuiva: îi se năzare nu știu ce NEGR. [Slav. NAZIRATI (v. zare)].

năzărì v. a prinde frică, vorbind de caii cu nărav. [V. nazar].

năzáre și năzăréște (se) v. refl. impers. (sîrb. nazirati, a zări, a vedea confuz; nsl. nazirati, a te uĭta speriat, d. vsl. nazirati, nazrĭeti, a inspecta, a observa. – Conj. numaĭ să i se năzărească. V. năzar, zăresc). Se zărește slab (Olt.): o luminiță care se abea se năzărea (NPl. Ceaur, 124). A ți se năzări, a ți se părea, a avea vedeniĭ (halucinațiunĭ) care produc frică: i s’a năzărit un lup pe drum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năzăríre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. năzărírii; pl. năzăríri

năzăríre s. f., g.-d. art. năzărírii; pl. năzăríri

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 năzáră

năzărí vb., ind. prez. 3 sg. năzáre / năzăréște, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. năzáră / năzăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂZĂRÍRE s. 1. v. năzăreală. 2. v. halucinație. 3. v. fantomă.

NĂZĂRIRE s. 1. năzăreală. 2. halucinație, nălucire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.) 3. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare.

NĂZĂRÍ vb. 1. v. părea. 2. a-l apuca, a-i cășuna, a-i veni, (înv. și reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Nu știu ce i s-a ~ așa deodată.)

arată toate definițiile

Intrare: năzărire
năzărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năzărire
  • năzărirea
plural
  • năzăriri
  • năzăririle
genitiv-dativ singular
  • năzăriri
  • năzăririi
plural
  • năzăriri
  • năzăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: năzări
verb (VT313)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năzări
  • năzărire
  • năzărit
  • năzăritu‑
  • năzărind
  • năzărindu‑
singular plural
  • năzari
  • năzăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năzar
(să)
  • năzar
  • năzăream
  • năzării
  • năzărisem
a II-a (tu)
  • năzari
(să)
  • năzari
  • năzăreai
  • năzăriși
  • năzăriseși
a III-a (el, ea)
  • năzare
(să)
  • năza
  • năzărea
  • năzări
  • năzărise
plural I (noi)
  • năzărim
(să)
  • năzărim
  • năzăream
  • năzărirăm
  • năzăriserăm
  • năzărisem
a II-a (voi)
  • năzăriți
(să)
  • năzăriți
  • năzăreați
  • năzărirăți
  • năzăriserăți
  • năzăriseți
a III-a (ei, ele)
  • năzar
(să)
  • năza
  • năzăreau
  • năzări
  • năzăriseră
năzări2 (1 -resc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năzări
  • năzărire
  • năzărit
  • năzăritu‑
  • năzărind
  • năzărindu‑
singular plural
  • năzărește
  • năzăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năzăresc
(să)
  • năzăresc
  • năzăream
  • năzării
  • năzărisem
a II-a (tu)
  • năzărești
(să)
  • năzărești
  • năzăreai
  • năzăriși
  • năzăriseși
a III-a (el, ea)
  • năzărește
(să)
  • năzărească
  • năzărea
  • năzări
  • năzărise
plural I (noi)
  • năzărim
(să)
  • năzărim
  • năzăream
  • năzărirăm
  • năzăriserăm
  • năzărisem
a II-a (voi)
  • năzăriți
(să)
  • năzăriți
  • năzăreați
  • năzărirăți
  • năzăriserăți
  • năzăriseți
a III-a (ei, ele)
  • năzăresc
(să)
  • năzărească
  • năzăreau
  • năzări
  • năzăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năzărire

etimologie:

  • vezi năzări
    surse: DEX '98 DEX '09

năzări popular familiar

  • 1. reflexiv A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: năluci attach_file 3 exemple
    exemple
    • Parcă i se năzărea între buruiene umbra lui Mitru. CAMILAR, N. I 109.
      surse: DLRLC
    • Mereu i se năzărea că aude pași prin grădină sau prin celelalte camere. REBREANU, R. II 119.
      surse: DLRLC
    • I se năzare ca la caii cei cu nărav. ALECSANDRI, T. 1173.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • I se năzare de măritiș. STANCU, D. 312.
        surse: DLRLC
      • I s-a năzărit că nu e bună mîncarea. SANDU-ALDEA, U. P. 191.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ivi întrezări attach_file 6 exemple
    exemple
    • O clipă a năzărit apa-morților spre mormîntul vechii Histrii. SADOVEANU, O. L. 22.
      surse: DLRLC
    • Lui Stoicea îi năzări... o sclipitură ca de brici. Era iazul. GALACTION, O. I 46.
      surse: DLRLC
    • Năzare bătrînul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. EMINESCU, O. IV 327.
      surse: DLRLC
    • Un cap buhos se năzări la geam. CAMILAR, N. I 76.
      surse: DLRLC
    • Nestinsul foc de veghe se năzărește mic. LESNEA, I. 34.
      surse: DLRLC
    • Departe se năzare Un greu convoi cu strigăt de pierzare. IOSIF, P. 26.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A vedea (nedeslușit, de departe).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: observa vedea zări attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ioviță, frate, asculta, Îndărăt că se uita, Puținel că-l năzărea. PĂSCULESCU, L. P. 258.
        surse: DLRLC
      • Osteniți și însetați nevoie-mare, năzăriră o fată mare, care cînta și secera cu multă hărnicie în mijlocul unui lan de griu. ȘEZ. XII 112.
        surse: DLRLC

etimologie: