2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

năvleg, ~ea [At: JIPESCU, O. 61 / V: navligă af, năbleg, năsvleg, ~eag, ~vlig, nev~, nebleg, neblej / Pl: ~egi, ~ege / E: nct] (Mun; Olt) 1-2 smf, a Nătâng (1-2). 3-4 smf, a (Om) bădăran. 5 sf (Dep) Om nepriceput. 6 sf (Dep) Om prost crescut. 7 a (D. părți ale corpului) Bolnav. 8 a (Pex; d. părți ale corpului) Schilod.

NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -e, s. m. și f. (Regional) Persoană înapoiată mintal; prost, tont. Se amestecă în vorbă Dumitrache, năvlegul. STANCU, D. 15. ♦ (Adjectival, despre părți ale corpului) Bolnav, beteag. Se poate trăi și cu un picior năvleg. STANCU, D. 321.

nevlég, -eágă adj., pl. ca bleg (cp. cu ung. névleg, nominal, și cu rom. vlagă). Vest. Bleg, prost. Subst. Idiot. – În Arg. Ml. năvleg. V. primit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlég adj. m., s. m. (sil. -vleg), pl. năvlégi; f. sg. năvleágă, pl. năvlége


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂVLÉG adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

năvleg adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năvlég (năvleágă), adj. – Prost. – Var. nevleg, (Olt.) năvlig. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu sl. nevolja „necesitate”; cf. nevolnic și sb. nevoljno, nevoljan „infirm”; dar lipsește veriga intermediară. Legătura cu vlagă și cu mag. névleg „nominal” (Scriban) este suspectă. În Munt. și Olt.

Intrare: năvleagă
substantiv feminin (F27)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvlea
  • năvleaga
plural
  • năvlege
  • năvlegele
genitiv-dativ singular
  • năvlege
  • năvlegei
plural
  • năvlege
  • năvlegelor
vocativ singular
  • năvlea
  • năvleago
plural
  • năvlegelor
Intrare: năvleg (adj.)
năvleg1 (adj.) adjectiv
  • silabație: nă-vleg info
adjectiv (A58)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvleg
  • năvlegul
  • năvlegu‑
  • năvlea
  • năvleaga
plural
  • năvlegi
  • năvlegii
  • năvlege
  • năvlegele
genitiv-dativ singular
  • năvleg
  • năvlegului
  • năvlege
  • năvlegei
plural
  • năvlegi
  • năvlegilor
  • năvlege
  • năvlegelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năvleg (adj.) regional

etimologie:

năvleg, -eagă (persoană) năvleagă regional

etimologie: