14 definiții pentru năuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uc, ~ă [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~uci, ~uce / E: slv нєоукъ] 1-2 smf, a (Îvp) Nătărău (1-2). 3 a Amețit din cauza unor emoții puternice. 4 a (D. oameni) Dezorientat. 5 a (D. oameni) Uluit. 6 a (D. fizionomia, privirea etc. oamenilor) Care exprimă amețeală, buimăceală.

NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

NĂÚC, -Ă, năuci, -e, adj. 1. Zăpăcit, buimac; p. ext. nebun. Sînt mari averi domnești, strînsoarea, rodul Atîtor lacrimi și sudori cumplite... Năuc se uită-n urma lor norodul. IOSIF, P. 27. Cu-ntunericul în suflet, ca o umbră fără viață, Fără grai, năucă, șade rece ca un stîlp de gheață. NECULUȚĂ, Ț. D. 117. El sta năuc și nu credea. Să-i moară Radu! Acest lucru El nu-l înțelegea. COȘBUC, P. I 101. ◊ (Substantivat) Un cuconaș... te iubește ca un năuc. ALECSANDRI, T. 140. Desfă, puică, ce-ai făcut Și-mi dă drumul să mă duc C-am ajuns ca un năuc. TEODORESCU, P. P. 307. ◊ (Rar, despre animale) Am încălecat... Calul a pornit năuc. CARAGIALE, P. 39. 2. Prost, nepriceput, tont. Pe cînd el, nesocotitul, ce din fire-i cap năuc, Nu-i în stare să priceapă nici croiala de papuc. BELDICEANU, P. 120. Cuculețule năuc, Cum n-am pușcă să te pușc. ȘEZ. I 46. ◊ (Substantivat) O, mișelule, ticălosule și năucule! mai puțină pricepere decît tine n-are doară nici o gîscă. RETEGANUL, P. I 38. Năucii! le-am arătat eu cine-i mama-pădurii. ALECSANDRI, T. I 421. Năuca mea Făcînd mare foc A ars săul tot. MARIAN, S.45.

NĂÚC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care nu poate judeca limpede, fiind într-o stare de tulburare temporară (din cauza fricii, somnului, băuturii etc.); buimac; zăpăcit; bezmetic. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmp; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid. /<sl. neuku

năuc a. și m. stupid. [Slav. NĬEUKŬ, ignorant].

năúc, -ă adj. (vsl. ne-ukŭ, neînvățat, ignorant, d. učitĭ, a învăța, a instrui. V. ucenic). Zăpăcit, cam nebun. V. rătutit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năúc adj. m., pl. năúci; f. sg. năúcă, pl. năúce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂÚC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

NĂÚC adj. 1. v. zăpăcit. 2. v. uimit. 3. v. buimac.

uc adj., s. v. BLEG, NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

UC adj. 1. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!) 2. năucit, perplex, stupefiat, uimit, uluit. (A rămas ~ la vederea...) 3. amețit, buimac, buimăcit, năucit, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat complet ~.)

Năuc ≠ deștept, inteligent, mintios


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năúc (năúcă), adj. – Zăpăcit, bezmetic, greu de cap. Sl. neukŭ „neștiutor”, din učiti „a învăța” (Cihac, II, 214; Tiktin; Conev 99), cf. sb., cr., slov. neuk, pol. nieuk și ucenic.Der. năuci, vb. (a zăpăci; a înnebuni) din năuc, dar poate cu o interpretare glumeață a sl. naučiti „a învăța, a studia”; năuceală, s. f. (zăpăceală); năucie, s. f. (zăpăceală); năucește, adv. (prostește).

Intrare: năuc
năuc adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uc
  • ucul
  • ucu‑
  • u
  • uca
plural
  • uci
  • ucii
  • uce
  • ucele
genitiv-dativ singular
  • uc
  • ucului
  • uce
  • ucei
plural
  • uci
  • ucilor
  • uce
  • ucelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năuc adesea substantivat

  • 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.).
    exemple
    • Sînt mari averi domnești, strînsoarea, rodul Atîtor lacrimi și sudori cumplite... Năuc se uită-n urma lor norodul. IOSIF, P. 27.
      surse: DLRLC
    • Cu-ntunericul în suflet, ca o umbră fără viață, Fără grai, năucă, șade rece ca un stîlp de gheață. NECULUȚĂ, Ț. D. 117.
      surse: DLRLC
    • El sta năuc și nu credea. Să-i moară Radu! Acest lucru El nu-l înțelegea. COȘBUC, P. I 101.
      surse: DLRLC
    • Un cuconaș... te iubește ca un năuc. ALECSANDRI, T. 140.
      surse: DLRLC
    • Desfă, puică, ce-ai făcut Și-mi dă drumul să mă duc C-am ajuns ca un năuc. TEODORESCU, P. P. 307.
      surse: DLRLC
    • rar (Despre animale) Am încălecat... Calul a pornit năuc. CARAGIALE, P. 39.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Pe cînd el, nesocotitul, ce din fire-i cap năuc, Nu-i în stare să priceapă nici croiala de papuc. BELDICEANU, P. 120.
      surse: DLRLC
    • Cuculețule năuc, Cum n-am pușcă să te pușc. ȘEZ. I 46.
      surse: DLRLC
    • O, mișelule, ticălosule și năucule! mai puțină pricepere decît tine n-are doară nici o gîscă. RETEGANUL, P. I 38.
      surse: DLRLC
    • Năucii! le-am arătat eu cine-i mama-pădurii. ALECSANDRI, T. I 421.
      surse: DLRLC
    • Năuca mea Făcînd mare foc A ars săul tot. MARIAN, S.45.
      surse: DLRLC

etimologie: