12 definiții pentru năstăvi

năstăvi [At: PSALT. HUR. 50r/17 / V: nas~, ~tavi / Pzi: ~vesc / E: slv наставити[1]] (Înv; d. divinitate) 1 vt (Udp „în”, „pe”, „spre”, „până la”) A conduce pe un drum, într-o acțiune etc. 2 vt A inspira. 3-4 vir A avea milă1 Si: a (se) îndura. corectată

  1. În original, incorect tipărit: иаставити LauraGellner

NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îndemna, a îndruma, a sfătui. Alege imperia Turciei, năstăvit poate de duhul ocrotitor a ființei popoarelor. NEGRUZZI, S. I 272. Nu știe unde să o așăze spre păstrare dacă ceriul nu l-ar fi năstăvit și la această întîmplare. DRĂGHICI, R. 121.

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

NĂSTĂVÍ vb. v. călăuzi, conduce, dirija, îndruma, povățui, sfătui, sugera.

năstăví, năstăvésc, vb. IV (înv.; despre divinitate) 1. a conduce, a îndruma, a povățui, a sfătui, a călăuzi. 2. a avea milă, a se îndura.

năstăvì v. Mold. a inspira: năstăvit de Duhul ocrotitor NEGR.

năstăvésc v. tr. (vsl. nastaviti, a duce, a institui, d. nastavŭ, instituțiune. V. năstav, stăvesc). Vechĭ. Conduc, arăt drumu. Îndemn, îmboldesc, inspir.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

năstăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. năstăveáscă

năstăvi vb. v. CĂLĂUZI. CONDUCE. DIRIJA. ÎNDRUMA. POVĂȚUI. SFĂTUI. SUGERA.

Intrare: năstăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năstăvi
  • năstăvire
  • năstăvit
  • năstăvitu‑
  • năstăvind
  • năstăvindu‑
singular plural
  • năstăvește
  • năstăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năstăvesc
(să)
  • năstăvesc
  • năstăveam
  • năstăvii
  • năstăvisem
a II-a (tu)
  • năstăvești
(să)
  • năstăvești
  • năstăveai
  • năstăviși
  • năstăviseși
a III-a (el, ea)
  • năstăvește
(să)
  • năstăvească
  • năstăvea
  • năstăvi
  • năstăvise
plural I (noi)
  • năstăvim
(să)
  • năstăvim
  • năstăveam
  • năstăvirăm
  • năstăviserăm
  • năstăvisem
a II-a (voi)
  • năstăviți
(să)
  • năstăviți
  • năstăveați
  • năstăvirăți
  • năstăviserăți
  • năstăviseți
a III-a (ei, ele)
  • năstăvesc
(să)
  • năstăvească
  • năstăveau
  • năstăvi
  • năstăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năstăvi

  • exemple
    • Alege imperia Turciei, năstăvit poate de duhul ocrotitor a ființei popoarelor. NEGRUZZI, S. I 272.
      surse: DLRLC
    • Nu știe unde să o așăze spre păstrare dacă ceriul nu l-ar fi năstăvit și la această întîmplare. DRĂGHICI, R. 121.
      surse: DLRLC

etimologie: