2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năplăit, ~ă a [At: POPA, V. 241 / Pl: ~iți, ~e / E: năplăi] (Reg) 1 Sufocant. 2 Care dă coșmaruri.

NĂPLĂÍT, -Ă, năplăiți, -te, adj. (Regional) Care se sufocă de căldură sau de febră; (despre somn sau vise) greu, apăsător, chinuitor. O limbă de negură a lunecat peste copaci, a curs peste ea, a subțiat-o și a șters-o ca pe-o pată ori ca pe-o iazmă de vis năplăit. POPA, V. 241.

năplăi vtr [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~esc / E: ns cf năplai] (Reg) 1-2 A (se) sufoca din cauza căldurii sau a febrei. 3-4 (A provoca sau) a avea coșmaruri în somn.

NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înnăbuși. 2. A se chinui în somn, a avea coșmar.

năplăì v. a apăsa greu (în somn). [Rus. NAPLAYĬ, ce a căzut peste].

năplăĭésc v. tr. (cp. cu vsl. napluti, -plovo, a inunda). Olt. ș.a. Înăbuș pin zăduf. Fig. Îngrozesc pin vis.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năplăí (năplăiésc, năplăít), vb. – A apăsa, a sufoca. Sl. napluti „a inunda” (Tiktin). În Olt.Der. năplăială, s. f. (Olt., oprimare; Olt., apăsare, grijă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năplăít, -ă, adj. (reg.) 1. sufocat, înnăbușit (de căldură, de febră). 2. care dă coșmaruri (din cauza febrei).

năplăí, năplăíesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) sufoca, a (se) înnăbuși (din cauza căldurii sau a febrei). 2. a provoca, a avea coșmaruri în somn.

Intrare: năplăit
năplăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năplăit
  • năplăitul
  • năplăitu‑
  • năplăi
  • năplăita
plural
  • năplăiți
  • năplăiții
  • năplăite
  • năplăitele
genitiv-dativ singular
  • năplăit
  • năplăitului
  • năplăite
  • năplăitei
plural
  • năplăiți
  • năplăiților
  • năplăite
  • năplăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: năplăi
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năplăi
  • năplăire
  • năplăit
  • năplăitu‑
  • năplăind
  • năplăindu‑
singular plural
  • năplăiește
  • năplăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năplăiesc
(să)
  • năplăiesc
  • năplăiam
  • năplăii
  • năplăisem
a II-a (tu)
  • năplăiești
(să)
  • năplăiești
  • năplăiai
  • năplăiși
  • năplăiseși
a III-a (el, ea)
  • năplăiește
(să)
  • năplăiască
  • năplăia
  • năplăi
  • năplăise
plural I (noi)
  • năplăim
(să)
  • năplăim
  • năplăiam
  • năplăirăm
  • năplăiserăm
  • năplăisem
a II-a (voi)
  • năplăiți
(să)
  • năplăiți
  • năplăiați
  • năplăirăți
  • năplăiserăți
  • năplăiseți
a III-a (ei, ele)
  • năplăiesc
(să)
  • năplăiască
  • năplăiau
  • năplăi
  • năplăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năplăit

etimologie:

năplăi regional

  • 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși.
    exemple
    • La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85.
      surse: DLRLC
  • 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie: