Definiția cu ID-ul 503641:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
năplăi (năplăiesc, năplăit), vb. – A apăsa, a sufoca. Sl. napluti „a inunda” (Tiktin). În Olt. – Der. năplăială, s. f. (Olt., oprimare; Olt., apăsare, grijă).