9 definiții pentru năpăstuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

năpăstuitor, ~oare [At: COD. VOR. 112/23 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: năpăstui + -tor] 1 a (Îvr) Care îndeamnă la rău. 2 a (Îvr) Care ispitește. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care face cuiva o nedreptate. 5-6 smf, a (Persoană) care asuprește Si: asupritor. 7-8 smf, a (Înv) (Persoană) care învinuiește pe nedrept Si: calomniator, defăimător.

NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care năpăstuiește, persecutor; p. ext. calomniator. Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre... Nu aveau trebuință a iscodi sofisme ca să detune pre năpăstuitorii romînilor. NEGRUZZI, S. I 267.

NĂPĂSTUITÓR ~i m. Persoană care năpăstuiește pe cineva. [Sil. -tu-i-] /a năpăstui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitór s. m., pl. năpăstuitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂPĂSTUITÓR adj., s. v. asupritor, bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, ponegritor, prigonitor.

năpăstuitor adj., s. v. ASUPRITOR. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR, DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PONEGRITOR. PRIGONITOR.

Intrare: năpăstuitor
  • silabație: -tu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpăstuitor
  • năpăstuitorul
  • năpăstuitoru‑
plural
  • năpăstuitori
  • năpăstuitorii
genitiv-dativ singular
  • năpăstuitor
  • năpăstuitorului
plural
  • năpăstuitori
  • năpăstuitorilor
vocativ singular
  • năpăstuitorule
plural
  • năpăstuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năpăstuitor, -oare năpăstuitoare

etimologie:

  • Năpăstui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09