năpăstuitor, ~oare [At: COD. VOR. 112/23 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: năpăstui + -tor] 1 a (Îvr) Care îndeamnă la rău. 2 a (Îvr) Care ispitește. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care face cuiva o nedreptate. 5-6 smf, a (Persoană) care asuprește Si: asupritor. 7-8 smf, a (Înv) (Persoană) care învinuiește pe nedrept Si: calomniator, defăimător.