13 definiții pentru calomniator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calomniator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: fr colomniateur, lat calomniator] 1-2 (Persoană) care calomniază.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care calomniază; bîrfitor, clevetitor. Calomniatori ai țării noastre sînt tocmai aceia care poartă vina pentru situația dezastruoasă din trecut. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2741. – Pronunțat; -ni-a-.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Fr. calomniateur (lat. lit. calumniator).

CALOMNIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care calomniază; bârfitor, clevetitor. // adj. Calomnios. [Cf. fr. calomniateur].

CALOMNIATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care calomniază. (< fr. calomniateur)

CALOMNIATÓR2 ~óare (~óri, ~óare) m. și f. Persoană care calomniază; clevetitor; bârfitor; ponegritor; defăimător; denigrator; detractor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator

calomniator m. cel ce calomniază.

*calomniatór, -oáre s. Care calomniază, bîrfitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calomniatór (-ni-a-) adj. m., s. m., pl. calomniatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. calomniatoáre

calomniatór s. m., adj. m. (sil. -ni-a), pl. calomniatóri; f. sg. și pl. calomniatoáre, g.-d. sg. art. calomniatoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALOMNIATÓR adj., s. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)

CALOMNIATOR adj., s. bîrfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)

Intrare: calomniator (s.m.)
  • silabație: -ni-a-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomniator
  • calomniatorul
  • calomniatoru‑
plural
  • calomniatori
  • calomniatorii
genitiv-dativ singular
  • calomniator
  • calomniatorului
plural
  • calomniatori
  • calomniatorilor
vocativ singular
  • calomniatorule
plural
  • calomniatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calomniator, -oare (persoană) calomniatoare calomniator

etimologie: