opțiuni
  • info

14 definiții pentru persecutor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSECUTOR, -OARE, persecutori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care persecută; prigonitor, asupritor. – Din fr. persécuteur.

PERSECUTOR, -OARE, persecutori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care persecută; prigonitor, asupritor. – Din fr. persécuteur.

persecutor, ~oare smf [At: IORGOVICI, O. 66/15 / V: (rar) ~iu, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: fr persécuteur] Persoană care persecută Si: asupritor, prigonitor. corectat(ă)

PERSECUTOR, persecutori, s. m. Cel care persecută; prigonitor. Așadar, fostul persecutor al lui lon-vodă și al vornicului Dumbravă tot încă mai avea în rezervă o ocaziune. HASDEU, I. V. 198.

PERSECUTOR, -OARE s.m. și f. (Rar) Cel care persecută; prigonitor. [Cf. fr. persécuteur].

PERSECUTOR, -OARE s. m. f. cel care persecută; persecutant (1). (< fr. persécuteur, lat. persecutor)

PERSECUTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care persecută; prigonitor. /<fr. persécuteur

persecutor m. cel ce persecută.

*persecutór, -oáre adj. și s. (lat. persecútor, -óris). Care persecută.

persecutoriu, ~oare smf vz persecutor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

persecutor s. m., pl. persecutori

persecutor s. m., pl. persecutori

persecutor s. m., pl. persecutori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERSECUTOR adj., s. v. opresor.

PERSECUTOR adj., s. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțe ~.)

Intrare: persecutor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • persecutor
  • persecutorul
  • persecutoru‑
plural
  • persecutori
  • persecutorii
genitiv-dativ singular
  • persecutor
  • persecutorului
plural
  • persecutori
  • persecutorilor
vocativ singular
  • persecutorule
plural
  • persecutorilor
persecutoriu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • persecutoriu
  • persecutoriul
  • persecutoriu‑
  • persecutorie
  • persecutoria
plural
  • persecutorii
  • persecutoriii
  • persecutorii
  • persecutoriile
genitiv-dativ singular
  • persecutoriu
  • persecutoriului
  • persecutorii
  • persecutoriei
plural
  • persecutorii
  • persecutoriilor
  • persecutorii
  • persecutoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

persecutor, persecutorisubstantiv masculin
persecutoare, persecutoaresubstantiv feminin

  • 1. adesea (și) adjectival Persoană care persecută. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: asupritor opresor prigonitor
    • format_quote Așadar, fostul persecutor al lui lon-vodă și al vornicului Dumbravă tot încă mai avea în rezervă o ocaziune. HASDEU, I. V. 198. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.