2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

năpârstoc, ~oa [At: BĂRAC, T. 72/31 / V: (reg) napostroc, năpăr~, năpăstroc, ~âstroc, năprâs~, năpustroc, nopostroc, nopros~ / Pl: ~oci, ~oace / E: bg напръсток] 1 sn (Îvp) Degetar folosit la cusut. 2 sn Recipient foarte mic. 3 sn (Udp „de”). 4 smf (Fam) Epitet alintător pentru un copil. 5 smf (Pex; prt) Om mic de statură. 6 smf Om neputincios. 7 smf (Olt) Copil mezin.

NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, subst. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

NĂPÂRSTÓC ~oáce n. pop. Obiect de croitorie, care se îmbracă pe degetul cu care se împunge acul în cusătură; degetar. /<bulg. năprăstok

năpârstoc n. Mold. degetar fără fund. [Slav. NAPRŬSTŬKŬ, din PRŬSTŬ, deget].

NĂPĂSTRÓC s. n.[1] v. năpîrstoc1. corectată

  1. În original s. m., dar la intrarea principală este menționat s.n.. — gall

NĂPÎRSTÓC2, -OÁCĂ, năpîrstoci, -oace, s. m. și f. (Familiar) Poreclă dată unui copil mic. V. pici, puști. Carul îl păzise Luța, fetița de cinci ani... un năpîrstoc de fată. CAMIL PETRESCU, O. II 380. Un copil ca mine, un năpîrstoc... abia întors de pe maidane, ar merita o păruială zdravănă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203. ♦ Persoană mică de statură; fig. om de nimic. Dada Zvîca, năpîrstoaca, le ține hangul. STANCU, D. 152.

NĂPÎRSTÓC1, năpîrstoace, s. n. (Regional) Degetar (fără fund). Am un năpîrstoc, Șade jos la foc Și dă cu săgețile În toate părțile Și ustură și bășică Și frige și mușcă (Scînteile). PĂSCULESCU, L. P. 99. – Variantă: năpăstróc s. n.

NĂPÎRSTOC s. n. (ȚR) Degetar. Și-i puseră pren deagete năpărstoace arse. M 1698 aug., 82r, col. II. Si-i puseră prin deagete năpîrstoace arse. M 1780 aug., 126r, col. II. Etimologie: bg. naprăstok.

năpîrstóc n. pl. oace (vsl. na-prŭstŭkŭ, de deget, d. prĭstŭ, deget; rus. naperstok, sîrb. naprstak și napršnjak, bg. naprŭstnik, degetar. V. pîrslea). Munt. Rar. Degetar. Fig. Iron. Om prea scund. – În Ial. și năpîstroc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năpârstóc1 (persoană) (fam.) s. m., pl. năpârstóci

năpârstóc2 (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstóc (degetar) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstóc (persoană) s. m., pl. năpârstóci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂPÂRSTÓC s. v. degetar, pici, prichindel, puști, țânc.

năpîrstoc s. v. DEGETAR. PICI. PRICHINDEL. PUȘTI. ȚÎNC.

arată toate definițiile

Intrare: năpârstoc (degetar)
năpârstoc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpârstoc
  • năpârstocul
  • năpârstocu‑
plural
  • năpârstoace
  • năpârstoacele
genitiv-dativ singular
  • năpârstoc
  • năpârstocului
plural
  • năpârstoace
  • năpârstoacelor
vocativ singular
plural
năpăstroc substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpăstroc
  • năpăstrocul
  • năpăstrocu‑
plural
  • năpăstroace
  • năpăstroacele
genitiv-dativ singular
  • năpăstroc
  • năpăstrocului
plural
  • năpăstroace
  • năpăstroacelor
vocativ singular
plural
Intrare: năpârstoc (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpârstoc
  • năpârstocul
  • năpârstocu‑
plural
  • năpârstoci
  • năpârstocii
genitiv-dativ singular
  • năpârstoc
  • năpârstocului
plural
  • năpârstoci
  • năpârstocilor
vocativ singular
  • năpârstocule
plural
  • năpârstocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năpârstoc (degetar) năpăstroc

  • 1. popular Degetar (folosit la cusut).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: degetar attach_file un exemplu
    exemple
    • Am un năpîrstoc, Șade jos la foc Și dă cu săgețile În toate părțile Și ustură și bășică Și frige și mușcă (Scânteile). PĂSCULESCU, L. P. 99.
      surse: DLRLC

etimologie:

năpârstoc, -oacă (persoană) năpârstoacă

  • 1. familiar Epitet dat unui copil (mic).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Carul îl păzise Luța, fetița de cinci ani... un năpîrstoc de fată. CAMIL PETRESCU, O. II 380.
      surse: DLRLC
    • Un copil ca mine, un năpîrstoc... abia întors de pe maidane, ar merita o păruială zdravănă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203.
      surse: DLRLC
    • 1.1. peiorativ Persoană mică de statură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Dada Zvîca, năpîrstoaca, le ține hangul. STANCU, D. 152.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. figurat Om neajutorat, neputincios.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.2. figurat Om de nimic.
        surse: DLRLC

etimologie: