3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemețí vb. IV] – Din nămete.

NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemețí vb. IV] – Din nămete.

nămeți vt [At: CARAGIALE, O. I, 177 / V: nămeti / Pzi: 3 ește / E: nămete] (Pop) 1 A acoperi cu multă zăpadă. 2 A împiedica ieșirea sau deplasarea cuiva sau a unui vehicul din cauza marii cantități de zăpadă căzute.

NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Regional) A acoperi cu mormane de zăpadă; a înzăpezi, a troieni. Grea zăpadă mi-a picat, Oile le-a nămețit, Dulăii mi-a risipit. ANT. LIT. POP. I 490.

A NĂMEȚÍ pers. 3 ~éște tranz. pop. (căi de comunicare, terenuri etc.) A acoperi cu nămeți; a întroieni; a înzăpezi. /Din nămete

NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

nămete sm [At: LB / V: (reg) momet, namete, nameț, năimeț, nămat, nămet, nămeț sn, nomeț / Pl: ~eți, (rar, sn) ~uri / E: bg намет] (Mpl) 1 Cantitate mare de zăpadă căzută într-un loc sau îngrămădită de viscol Si: noian, troian. 2 (Pex; udp „de”) Cantitate mare din ceva. 3 Grămadă.

nemeți v vz nămeți[1] corectată

  1. În original, trimitere circulară: nemeți v vz nemeți. — cata

NĂMETE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă, morman (de obicei îngrămădit de viscol); troian. Greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să lupți cu nămeții. PAS, Z. I 294. Unde au fost nămeții în putere, i-au lăsat oamenii să se topească atunci cînd le va veni vremea. SADOVEANU, P. M. 180. Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53. ◊ (Metaforic) Ulița... se ducea de-a berbeleaca în nămeții de verdeață prăfuiți ai Cișmegiului. MACEDONSKI, O. III 47. – Variantă: neméte (ODOBESCU, S. III 63) s. m.

NEMÉTE s. m. v. nămete.

NĂMÉTE ~ți m. mai ales la pl. Strat gros de zăpadă viscolit și îngrămădit în formă de val; troian. /<bulg. namet

nemète m. 1. grămadă de zăpadă strânsă de vânt; 2. fig. colos: un nemete de erudițiune OD. [Și nămet = serb. NAMET (din slav. NAMETATI, a arunca; v. zăpadă)].

năméte și neméte m. (vsl. nametŭ, cort [a căruĭ formă e ca a troĭanuluĭ], nametati, a zăcea; bg. námet, troĭan; ceh. namet, cort. V. omăt). Vest. Troĭan: nămețĭ (sau omețĭ) de zăpadă. Fig. Colos: un nemete de erudițiune.

nămețésc și nemețésc v. tr. (d. nămete). Vest. Troĭenesc. – Și înă- saŭ înnă-.

arată toate definițiile

Intrare: nămeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nămeți
  • nămețire
  • nămețit
  • nămețitu‑
  • nămețind
  • nămețindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • nămețește
(să)
  • nămețească
  • nămețea
  • nămeți
  • nămețise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • nămețesc
(să)
  • nămețească
  • nămețeau
  • nămeți
  • nămețiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemeți
  • nemețire
  • nemețit
  • nemețitu‑
  • nemețind
  • nemețindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • nemețește
(să)
  • nemețească
  • nemețea
  • nemeți
  • nemețise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • nemețesc
(să)
  • nemețească
  • nemețeau
  • nemeți
  • nemețiseră
Intrare: înămeți
înămeți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nămete
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nămete
  • nămetele
plural
  • nămeți
  • nămeții
genitiv-dativ singular
  • nămete
  • nămetelui
plural
  • nămeți
  • nămeților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemete
  • nemetele
plural
  • nemeți
  • nemeții
genitiv-dativ singular
  • nemete
  • nemetelui
plural
  • nemeți
  • nemeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nămeți nemeți

etimologie:

  • nămete
    surse: DEX '09 DEX '98

nămete nemete

  • 1. mai ales la plural Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: noian sul troian (s.n.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să lupți cu nămeții. PAS, Z. I 294.
      surse: DLRLC
    • Unde au fost nămeții în putere, i-au lăsat oamenii să se topească atunci cînd le va veni vremea. SADOVEANU, P. M. 180.
      surse: DLRLC
    • Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53.
      surse: DLRLC

etimologie: