17 definiții pentru nădăjdui nădejdui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejduí vb. IV] – Nădejde + suf. -ui.

NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejduí vb. IV] – Nădejde + suf. -ui.

nădăjdui [At: PSALT. HUR. 51r/25 / V: (înv) ~dej~, nedejdiui, nedejdi[1], nedejdui / Pzi: ~esc / E: nădejde + -ui] 1 vi (Înv; udp „spre”, „pre”, „la”) A se îndrepta cu încredere spre cineva sau ceva Si: (înv) a năzui. 2 vi A se adresa cuiva cu speranța de a obține ajutor, adăpost, îndurare etc. 3 A tinde stăruitor către ceva Si: a năzui, a râvni, a ținti. 4 (Înv; udp „în”) A-și pune speranța în... 5 A se încrede în... 6 A avea convingerea că dorințele sunt realizabile sau se vor îndeplini Si: a spera. modificată

  1. Variantă tipărită incorect în original: nedej~, care există deja; am corectat-o așa cum o recomandă referința încrucișată coresp. — LauraGellner

NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. A crede în rezultatul favorabil al unei acțiuni; a trage nădejde; a spera. Cu pămîntenii nădăjduia Tomșa să poată da o izbire mare și să fărme pe dușman. SADOVEANU, O. VII 147. Fugim deci la întîmplare, nădăjduind să ajungem la rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 359. Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECSANDRI, T. I 81. ◊ Intranz. Mai nădăjduia în brațul lui, cît îl simțea tare. SADOVEANU, O. VII 39. – Variantă: nădejduí (ALEXANDRESCU, M. 7) vb. IV.

A NĂDĂJDUÍ ~iésc 1. intranz. A trage nădejde; a nutri sau a avea speranță; a spera. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propoziție completivă) A conta așteptând cu încredere; a considera ca trebuind să se realizeze; a vrea să creadă. ~ într-o reușită. /nădejde + suf. ~ui

NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

nădăjduĭésc v. tr. și intr. (d. nădejde). Sper. – Maĭ rar saŭ vechĭ năde-, nede- și -jdesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nădăjduiáscă

nădăjdui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiesc, conj. nădăjduiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂDĂJDUÍ vb. 1. v. spera. 2. a spera, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aștepta, a spera, (înv. și reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.)

NĂDĂJDUÍ vb. v. aspira, baza, bizui, conta, dori, fundamenta, încrede, întemeia, jindui, năzui, pofti, pretinde, râvni, sprijini, tinde, ținti, urmări, visa, viza.

nădăjdui vb. v. ASPIRA. BAZA. BIZUI. CONTA. DORI. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. JINDUI. NĂZUI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. SPRIJINI. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA.

NĂDĂJDUI vb. 1. a crede, a spera, (înv. și reg.) a se nădăi. (~ că își va realiza visul.) 2. a spera, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aștepta, a spera, (înv. și reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.)

Intrare: nădăjdui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nădăjdui
  • nădăjduire
  • nădăjduit
  • nădăjduitu‑
  • nădăjduind
  • nădăjduindu‑
singular plural
  • nădăjduiește
  • nădăjduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nădăjduiesc
(să)
  • nădăjduiesc
  • nădăjduiam
  • nădăjduii
  • nădăjduisem
a II-a (tu)
  • nădăjduiești
(să)
  • nădăjduiești
  • nădăjduiai
  • nădăjduiși
  • nădăjduiseși
a III-a (el, ea)
  • nădăjduiește
(să)
  • nădăjduiască
  • nădăjduia
  • nădăjdui
  • nădăjduise
plural I (noi)
  • nădăjduim
(să)
  • nădăjduim
  • nădăjduiam
  • nădăjduirăm
  • nădăjduiserăm
  • nădăjduisem
a II-a (voi)
  • nădăjduiți
(să)
  • nădăjduiți
  • nădăjduiați
  • nădăjduirăți
  • nădăjduiserăți
  • nădăjduiseți
a III-a (ei, ele)
  • nădăjduiesc
(să)
  • nădăjduiască
  • nădăjduiau
  • nădăjdui
  • nădăjduiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nădejdui
  • nădejduire
  • nădejduit
  • nădejduitu‑
  • nădejduind
  • nădejduindu‑
singular plural
  • nădejduiește
  • nădejduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nădejduiesc
(să)
  • nădejduiesc
  • nădejduiam
  • nădejduii
  • nădejduisem
a II-a (tu)
  • nădejduiești
(să)
  • nădejduiești
  • nădejduiai
  • nădejduiși
  • nădejduiseși
a III-a (el, ea)
  • nădejduiește
(să)
  • nădejduiască
  • nădejduia
  • nădejdui
  • nădejduise
plural I (noi)
  • nădejduim
(să)
  • nădejduim
  • nădejduiam
  • nădejduirăm
  • nădejduiserăm
  • nădejduisem
a II-a (voi)
  • nădejduiți
(să)
  • nădejduiți
  • nădejduiați
  • nădejduirăți
  • nădejduiserăți
  • nădejduiseți
a III-a (ei, ele)
  • nădejduiesc
(să)
  • nădejduiască
  • nădejduiau
  • nădejdui
  • nădejduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nădăjdui nădejdui

  • 1. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spera attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cu pămîntenii nădăjduia Tomșa să poată da o izbire mare și să fărme pe dușman. SADOVEANU, O. VII 147.
      surse: DLRLC
    • Fugim deci la întîmplare, nădăjduind să ajungem la rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 359.
      surse: DLRLC
    • Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECSANDRI, T. I 81.
      surse: DLRLC
    • Mai nădăjduia în brațul lui, cît îl simțea tare. SADOVEANU, O. VII 39.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Nădejde + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09