2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nădăire sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: -ri / E: nădăi] 1 (Înv) Speranță. 2 (Îdt) Presimțire. 3 (Rar) Instabilitate. 4 (Înv) Dumirire. 5 (Îrg) Așteptare. 6 (Reg) Încumetare. 7 (Reg) Răzgândire.

nădăi [At: PSALT. HUR. 30v/2 / V: (reg) ~dâi, ~dui / Pzi: ~esc, (reg) nădăi / E: slv надаꙗти сѩ] 1 vr (Îrg) A spera. 2 vr (Îrg) A se încrede în... 3 vt (Îrg) A se aștepta la ceva Si: a presimți. 4 vt (Îrg) A aștepta pe cineva. 5 vt (Pop) A nu crede ceva. 6 vr (Reg) A-și da seama. 7 vr (Reg) A se încumeta. 8 vr (Reg) A se răzgândi.

NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A băga de seamă; a pricepe, a înțelege. ♦ A cere cuiva socoteală; a imputa. ♦ A bănui. – Slav (v. sl. nadĕjati).

NĂDĂI vb. (Criș., Trans. SV) A presimți, a bănui. C: veni-va, domnul slugii aceluia în ziua carea nu s-au nădăit. N. TEST. (1648). Noi ne nădăim că acesta iaste de va să mîntuiască izdrailii. MOL. 16761, 2011r Că în tinereațele noastre nu ne-am știut nădăi că așea cu de grabă vom muri. CSOM, 6r. // B: Și cine ar fi nădăitu-se întru limbi orbite cu întunearecul slujirii de idoli să fie om văzător de bine? C 1688, 411v. Etimologie: sl. nadajati sę. Vezi și nenădăit. Cf. a m i r o s i (2), a u I m a.

nădăĭésc v. intr. (vsl. nadĭeĭati sen, a spera, d. diĕti-diĕždon, a pune. V. delă, nadă, nădejde, dodeĭesc, odăjdiĭ, ogheal). Trans. Presimt: a nădăi de ceva. V. refl. Vechĭ. Sper. Azĭ. Vest. Îmĭ vine în minte, pricep.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂDĂÍ vb. v. aștepta, baza, bănui, bizui, conta, crede, dumeri, fundamenta, ghici, gândi, imagina, închipui, încrede, întemeia, întrezări, înțelege, lămuri, nădăjdui, presupune, prevedea, pricepe, socoti, spera, sprijini, ști, visa.

nădăi vb. v. AȘTEPTA. BAZA. BĂNUI. BIZUI. CONTA. CREDE. DUMERI. FUNDAMENTA. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. ÎNTREZĂRI. ÎNȚELEGE. LĂMURI. NĂDĂJDUI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PRICEPE. SOCOTI. SPERA. SPRIJINI. ȘTI. VISA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nădăíre, nădăíri, s.f. (înv.) 1. nădejde. 2. presimțire. 3. instabilitate, inconstanță, oscilație. 4. dumirire.

nădăí, nădăiesc, vb. refl. – (reg.) A lua seama, a se dumiri, a se lămuri, a înțelege, a pricepe: „Dzua șuer păsărește, / Nime nu să nădăie, / Nici tata nu mă găse” (Țiplea, 1906: 426). – Din sl. nadajati „a spera” (Scriban, DLRM, MDA).

nădăí, nădăiesc, vb. intranz., refl. – A lua seama, a se dumiri, a se lămuri, a înțelege, a pricepe: „Dzua șuer păsărește, / Nime nu să nădăie, / Nici tata nu mă găse” (Țiplea 1906: 426). – Din sl. nadayati (MDA).

Intrare: nădăire
nădăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nădăire
  • nădăirea
plural
  • nădăiri
  • nădăirile
genitiv-dativ singular
  • nădăiri
  • nădăirii
plural
  • nădăiri
  • nădăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: nădăi
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nădăi
  • nădăire
  • nădăit
  • nădăitu‑
  • nădăind
  • nădăindu‑
singular plural
  • nădăiește
  • nădăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nădăiesc
(să)
  • nădăiesc
  • nădăiam
  • nădăii
  • nădăisem
a II-a (tu)
  • nădăiești
(să)
  • nădăiești
  • nădăiai
  • nădăiși
  • nădăiseși
a III-a (el, ea)
  • nădăiește
(să)
  • nădăiască
  • nădăia
  • nădăi
  • nădăise
plural I (noi)
  • nădăim
(să)
  • nădăim
  • nădăiam
  • nădăirăm
  • nădăiserăm
  • nădăisem
a II-a (voi)
  • nădăiți
(să)
  • nădăiți
  • nădăiați
  • nădăirăți
  • nădăiserăți
  • nădăiseți
a III-a (ei, ele)
  • nădăiesc
(să)
  • nădăiască
  • nădăiau
  • nădăi
  • nădăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nădăi

  • 1. regional A băga de seamă.
    exemple
    • Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rândunica). GOROVEI, C. 319.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A cere cuiva socoteală pentru ceva.
      exemple
      • Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.
        surse: DLRLC

etimologie: