nădăire sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: -ri / E: nădăi] 1 (Înv) Speranță. 2 (Îdt) Presimțire. 3 (Rar) Instabilitate. 4 (Înv) Dumirire. 5 (Îrg) Așteptare. 6 (Reg) Încumetare. 7 (Reg) Răzgândire.

nădăire, nădăiri, s.f. (înv.) 1. nădejde. 2. presimțire. 3. instabilitate, inconstanță, oscilație. 4. dumirire.

NĂDĂIRE s. f. Faptul de a se nădăi. 1. (Învechit) „Nădejde”. cf. nădăi (1). scl 1960, 605. 2. (În dicționarele din trecut) Presimțire. cf. nădăi (2). cf. gheție, r. m., barcianu, alexi, w. ♦ Instabilitate, inconstanță, oscilație. cf. gheție, r. m., barcianu. 3. (Învechit) Dumirire. cf. nădăi (3). cf. SCL 1960, 605. – pl.: nădăiri. – v. nădăi.