NĂDĂI (-ăesc) vb. refl. 1 ‡A avea nădejde în cineva, a trage nădejde, a se bizui pe cineva ¶ 2 Trans. A bănui, a presupune; a da cu socoteala, a băga de seamă: un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia (RET.); Neagră în grădină, vorbește ungurește, Nime’n lume nu se nădăește (GOR.), ghicitoare despre „rîndunică” [vsl. nadĕjati].