2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năboit, ~ă a [At: BOCEANU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: năboi3] (Olt; d. oameni) Transpirat.

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.

năboi3 v [At: CREANGĂ, A. 24 / Pzi: ~esc / E: năboi1] (Reg) 1-2 vir (D. ape) A ieși de sub gheață când se încălzește vremea Si: a se revărsa. 3 vt A acoperi. 4 vi (D. ființe) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva. 5 vr A transpira. 6 vi (D. plug) A se împotmoli.

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și regional) 1. A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. Năboise Dunărea mare primăvara și urmase în vremea verii secetă. SADOVEANU, A. L. 204. Murat pînă la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile. CREANGĂ, A. 24. ◊ Tranz. Își șterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea. MIRONESCU, S. A. 76. 2. Fig. (Despre ființe) A se năpusti, a invada. Mistreții numaidecît trebuie să pogoare... Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colții; atuncea-s mai cu primejdie. SADOVEANU, N. P. 78.

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; adesea fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊ Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din năboi1.

A NĂBOÍ ~iésc 1. intranz. 1) (despre lichide) A începe a curge cu forța și în cantitate mare (inundând totul în jur); a năpădi. 2) fig. A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a năpădi. 2. tranz. fig. (stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a copleși; a năvăli. /Din năboi

năboì v. Mold. a inunda: năboise apa în toate părțile CR.

năboĭésc și -uĭésc v. intr. (d. năboĭ). Năvălesc, năpădesc, inund, mă revars: apele năboĭseră (CL. 1922, 6, 613), năboĭrea apelor (Sov. 194). – În Munt. și -buĭesc. Vechĭ; i refl. „mă răped”. V. buĭecesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 năboiáscă

năboí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 sg. și pl. năboiáscă

năboi (ind. prez. 3 sg. năboiește, conj. năboiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂBOÍT adj. v. asudat, înnădușit, nădușit, transpirat, ud.

năboit adj. v. ASUDAT. ÎNNĂDUȘIT. NĂDUȘIT. TRANSPIRAT. UD.

NĂBOÍ vb. v. arunca, azvârli, inunda, năpusti, năvăli, precipita, repezi, revărsa, sări, tăbărî, zvârli.

năboi vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. INUNDA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. REVĂRSA. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năboí (năboiésc, năboít), vb.1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. naboj < sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năboí3, pers. 3 sg. năboiéște, vb. IV unip. (reg.) 1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (despre ființe) a se năpusti, a năpădi, a invada. 3. a transpira, a suda. 4. (despre plug) a se împotmoli.

Intrare: năboit
năboit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năboit
  • năboitul
  • năboitu‑
  • năboi
  • năboita
plural
  • năboiți
  • năboiții
  • năboite
  • năboitele
genitiv-dativ singular
  • năboit
  • năboitului
  • năboite
  • năboitei
plural
  • năboiți
  • năboiților
  • năboite
  • năboitelor
vocativ singular
plural
Intrare: năboi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năboi
  • năboire
  • năboit
  • năboitu‑
  • năboind
  • năboindu‑
singular plural
  • năboiește
  • năboiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năboiesc
(să)
  • năboiesc
  • năboiam
  • năboii
  • năboisem
a II-a (tu)
  • năboiești
(să)
  • năboiești
  • năboiai
  • năboiși
  • năboiseși
a III-a (el, ea)
  • năboiește
(să)
  • năboiască
  • năboia
  • năboi
  • năboise
plural I (noi)
  • năboim
(să)
  • năboim
  • năboiam
  • năboirăm
  • năboiserăm
  • năboisem
a II-a (voi)
  • năboiți
(să)
  • năboiți
  • năboiați
  • năboirăți
  • năboiserăți
  • năboiseți
a III-a (ei, ele)
  • năboiesc
(să)
  • năboiască
  • năboiau
  • năboi
  • năboiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năboit

năboi (vb.) regional

  • 1. unipersonal (Despre ape) A se revărsa.
    exemple
    • Năboise Dunărea mare primăvara și urmase în vremea verii secetă. SADOVEANU, A. L. 204.
      surse: DLRLC
    • Murat pînă la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile. CREANGĂ, A. 24.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Își șterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea. MIRONESCU, S. A. 76.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre ființe) A se năpusti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: invada năpusti năvăli attach_file un exemplu
    exemple
    • Mistreții numaidecît trebuie să pogoare... Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colții; atuncea-s mai cu primejdie. SADOVEANU, N. P. 78.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98