14 definiții pentru mătănăi

din care

Tezaur

MĂTĂNĂI vb. IV. Intranz. (Regional) A se apleca, a se înclina ; a se clătina, a se bălăbăni. Cf. I. GOLESCU, C., POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. începui să mătănăiesc în stîngă și în dreapta, ca și cum n-aș fi putut merge. MARIAN, NA. 407. Capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare, incit începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II, 56. 2. Fig. A fi nehotărît; a șovăi, a ezita.Cf. PONTBRIANT, D. - Prez. ind.: mătănăiesc. – Și: metănăí vb IV. BARCIANU. Cf. mătanie, mătăhăi.

METĂNĂÍ vb. IV v. mătănăi.

Explicative DEX

MĂTĂNĂI, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.

MĂTĂNĂI, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.

mătănăi vi [At: I. GOLESCU, C. / V: met~ / Pzi: ~esc / E: cf mătanie, mătăhăi] (Reg) 1 A se apleca. 2 A se clătina. 3 (Fig) A fi nehotărât.

MĂTĂNĂI, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A bate mătănii, a se înclina, a se apleca. Cum isprăvi de mîncat, capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare încît începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II 56.

mătănăì v. a face mătănii, a bănănăi: capetele; îngreunate de somn, începură să mătănăiască pe piept POP.

metănăi v vz mătănăi

mătăhăĭésc și metehăĭésc (est) și mătănăĭésc, -noĭésc și -lăĭésc (vest) v. intr. (după matahală, d. ung. matikálni, matatni, motonozni, a orbocăi). Bălălăĭesc, mă clatin: bețivu mergea mătăhăind, lucrurile mătăhăĭaŭ în car. Moțăĭ (de somn ș. a.). V. măhăĭesc.

mătănăĭésc și -oĭésc, V. mătăhăĭesc.

Ortografice DOOM

mătănăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiesc, 3 sg. mătănăiește, imperf. 1 mătănăiam; conj. prez. 1 sg. să mătănăiesc, 3 să mătănăiască

mătănăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiesc, imperf. 3 sg. mătănăia; conj. prez. 3 să mătănăiască

mătănăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiesc, imperf. 3 sg. mătănăia; conj. prez. 3 sg. și pl. mătănăiască

Sinonime

MĂTĂNĂI vb. v. clătina, împletici, șovăi.

mătănăi vb. v. CLĂTINA. ÎMPLETICI. ȘOVĂI.

Intrare: mătănăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mătănăi
  • mătănăire
  • mătănăit
  • mătănăitu‑
  • mătănăind
  • mătănăindu‑
singular plural
  • mătănăiește
  • mătănăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mătănăiesc
(să)
  • mătănăiesc
  • mătănăiam
  • mătănăii
  • mătănăisem
a II-a (tu)
  • mătănăiești
(să)
  • mătănăiești
  • mătănăiai
  • mătănăiși
  • mătănăiseși
a III-a (el, ea)
  • mătănăiește
(să)
  • mătănăiască
  • mătănăia
  • mătănăi
  • mătănăise
plural I (noi)
  • mătănăim
(să)
  • mătănăim
  • mătănăiam
  • mătănăirăm
  • mătănăiserăm
  • mătănăisem
a II-a (voi)
  • mătănăiți
(să)
  • mătănăiți
  • mătănăiați
  • mătănăirăți
  • mătănăiserăți
  • mătănăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mătănăiesc
(să)
  • mătănăiască
  • mătănăiau
  • mătănăi
  • mătănăiseră
metănăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mătănăi, mătănăiescverb

regional
  • 1. A face mătănii; a se înclina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum isprăvi de mîncat, capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare încît începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II 56. DLRLC
  • 2. A se clătina, a se bălăbăni. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • cf. mătanie DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.