MUTATÓR, mutatoare, s. n. 1. Aparat sau instalație care transformă curentul electric alternativ în curent continuu sau cel continuu în alternativ și care permite variația amplitudinii, a frecvenței și a fazei curentului alternativ. 2. Genă care mărește rata generală a mutațiilor (2). – Din fr. mutateur.

mutator sn [At: LTR² / Pl: ~oare / E: fr mutateur] Aparat sau instalație care transformă energia electromagnetică de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă, fără ca în procesul acestei transformări să intervină o fază intermediară.

MUTATÓR, mutatoare, s. n. Aparat sau instalație pentru transformarea energiei electromagnetice de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă. – Din fr. mutateur.

MUTATÓR, mutatoare, s. n. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers, care schimbă frecvența sau faza unui curent alternativ sau schimbă tensiunea unui curent continuu.

MUTATÓR s.n. 1. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (Biol.) Genă care mărește rata de mutație a altor gene. [Cf. fr. mutateur, germ. Mutator].

MUTATÓR s. n. 1. aparat, dispozitiv care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (biol.) genă capabilă să sporească frecvența mutațiilor la alte gene. (< fr. mutateur)

MUTATÓR ~oáre n. Aparat pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. /<fr. mutateur

mutător, ~oare [At: PSALT. HUR. 33^v/8 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: muta + -ător] 1 a (Reg) Care se poate mișca. 2 a (Reg) Care se mută dintr-un loc în altul. 3 a (Reg) Care își schimbă locul, domiciliul sau sediul. 4 a (Înv; îs) Bun (sau lucru) ~ Bun mobil¹. 5 a (D. păsări) Migrator. 6 a (D. boli) Contagios. 7 sf (Reg) Stână provizorie, așezată alături de stâna principală, care se poate muta dintr-un loc într-altul. 8 a (Îrg) Schimbător. 9 a (Îvr; d. oameni) Străin. 10 sf Parte a joagărului alcătuită din bătătoare, amnar și grindei. 11 sf (Prc) Bătătoare a joagărului. 12 sf (Mol) Cocârțeală la plug. 13 sf (Șîc ~oare-cu-poame-roșii) Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, agățătoare, veninoasă, cu rădăcina groasă și cărnoasă, cu frunze pețiolate, cu flori albe-gălbui și cu fructe în formă de boabe roșii, folosită în medicina populară (Bryonia dioica). 14 sf (Bot; reg; șîc ~oare-cu-poame-negre) Împărăteasă (Bryonia alba).

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj. (Rar) Care se mută dintr-un loc în altul; (despre păsări) migrator, călător. Mii și mii de păsărele mutătoare se-ntorc acuma din țările cele calde. MARIAN, O. I 1 ♦ (Substantivat, f.) Stînă provizorie (alături de stîna cea mare), care poate fi mutată ușor dintr-un loc în altul.

mutatór s. n., pl. mutatoáre

mutatór s. n., pl. mutatoáre

mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre

mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre

MUTĂTÓR adj. v. călător, contagios, infecțios, migrator, molipsitor.

mutător adj. v. CĂLĂTOR. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MIGRATOR. MOLIPSITOR.