MUTATOR, mutatoare, s. n. 1. Aparat sau instalație care transformă curentul electric alternativ în curent continuu sau cel continuu în alternativ și care permite variația amplitudinii, a frecvenței și a fazei curentului alternativ. 2. Genă care mărește rata generală a mutațiilor (2). – Din fr. mutateur.

mutator sn [At: LTR² / Pl: ~oare / E: fr mutateur] Aparat sau instalație care transformă energia electromagnetică de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă, fără ca în procesul acestei transformări să intervină o fază intermediară.

MUTATOR, mutatoare, s. n. Aparat sau instalație pentru transformarea energiei electromagnetice de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă. – Din fr. mutateur.

MUTATOR, mutatoare, s. n. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers, care schimbă frecvența sau faza unui curent alternativ sau schimbă tensiunea unui curent continuu.

MUTATOR s.n. 1. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (Biol.) Genă care mărește rata de mutație a altor gene. [Cf. fr. mutateur, germ. Mutator].

MUTATOR s. n. 1. aparat, dispozitiv care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (biol.) genă capabilă să sporească frecvența mutațiilor la alte gene. (< fr. mutateur)

MUTATOR ~oare n. Aparat pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. /<fr. mutateur

mutător, ~oare [At: PSALT. HUR. 33^v/8 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: muta + -ător] 1 a (Reg) Care se poate mișca. 2 a (Reg) Care se mută dintr-un loc în altul. 3 a (Reg) Care își schimbă locul, domiciliul sau sediul. 4 a (Înv; îs) Bun (sau lucru) ~ Bun mobil¹. 5 a (D. păsări) Migrator. 6 a (D. boli) Contagios. 7 sf (Reg) Stână provizorie, așezată alături de stâna principală, care se poate muta dintr-un loc într-altul. 8 a (Îrg) Schimbător. 9 a (Îvr; d. oameni) Străin. 10 sf Parte a joagărului alcătuită din bătătoare, amnar și grindei. 11 sf (Prc) Bătătoare a joagărului. 12 sf (Mol) Cocârțeală la plug. 13 sf (Șîc ~oare-cu-poame-roșii) Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, agățătoare, veninoasă, cu rădăcina groasă și cărnoasă, cu frunze pețiolate, cu flori albe-gălbui și cu fructe în formă de boabe roșii, folosită în medicina populară (Bryonia dioica). 14 sf (Bot; reg; șîc ~oare-cu-poame-negre) Împărăteasă (Bryonia alba).

mutătoriu, ~oare a vz mutător

MUTĂTOR, -OARE, mutători, -oare, adj. (Rar) Care se mută dintr-un loc în altul; (despre păsări) migrator, călător. Mii și mii de păsărele mutătoare se-ntorc acuma din țările cele calde. MARIAN, O. I 1 ♦ (Substantivat, f.) Stînă provizorie (alături de stîna cea mare), care poate fi mutată ușor dintr-un loc în altul.

mutator s. n., pl. mutatoare

mutator s. n., pl. mutatoare

mutator s. n., pl. mutatoare

mutător adj. m., pl. mutători; f. sg. și pl. mutătoare

mutător adj. m., pl. mutători; f. sg. și pl. mutătoare

mutător adj. m., pl. mutători; f. sg. și pl. mutătoare

MUTĂTOR adj. v. călător, contagios, infecțios, migrator, molipsitor.

mutător adj. v. CĂLĂTOR. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MIGRATOR. MOLIPSITOR.

MUTATOR s. n. Aparat sau instalație care transformă energia electromagnetică de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă, fără ca în procesul acestei transformări să intervină o fază intermediară. Mutatoarele au o utilizare strict energetică, nesubordonată producerii sau transmisiunii vreunui semnal. LTR². Elementele principale ale mutatorului: . . . tuburi cu arc și catozi de mercur sau redresoare uscate. DER. – Pl.: mutatoare. – Din fr. mutateur.

MUTĂTOR, -OARE adj., s. f. 1. Adj. (Regional) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul, care își schimbă locul, domiciliul sau sediul. Cf. POLIZU, DDRF, com. MARIAN. (Învechit) Bun (sau lucru) mutător = bun mobil¹, v. m o b i l¹ (1). Niscare lucruri stătătoare sau mutătoare, ce să dzice drept niscai aur sau argint. EUSTRATIE, PRAV. 45/9. ♦ (Despre păsări) Migrator (2). Mii și mii de păsăret mutătoare se-ntorc acuma din țările cele calde. MARIAN, O. I, 1. ♦ (Despre boli) Molipsitor, contagios. Boală mutătoare. ALRM II/I h 164, cf. ALR II 4 188/28, TEAHA, C. N, 245. 2. S. f. (Regional) Stînă provizorie (așezată alături de stîna principală), care se poate muta dintr-un loc într-altul. Cf. H XIII 100, 116, XVII 392, DR. VIII, 243, ALR I 1 791/174, 770, A V 34. 3. Adj. (Învechit și regional) Schimbător, variabil, mobil¹ (3). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, ALEXI, W. 3. Adj. (Învechit, rar; despre oameni) Venetic, străin. Lacrămile meale nu mai tăcea, că mutătoriu-s eu la tinre. PSALT. HUR. 33^v/8. 5. S. f. Parte a joagărului alcătuită din bătătoare, amnar și grindei; p. r e s t r. bătătoarea joagărului (Bîrsana-Sighetul Marmației). Cf. ALR II 6 433/353, 6 436/353.S. f. 6. (Prin Mold.) Cocîrțeală (la plug). Cf. H XIII 100, 116. 7. S. f. Numele a două plante erbacee di familia cucurbitaceelor, agățătoare, veninoase, folosite în medicina populară: a) (și în sintagma mutătoare cu poame roșii. PANȚU PL.) plantă cu rădăcina groasă și cărnoasă, cu frunze pețiolate, cu flori albe-gălbui și cu fructe în formă de boabe roșii (Bryonia dioica); b) ( în sintagma mutătoare cu poame negre, PANȚU, PL.) împărăteasă (Bryonia alba). Cf. NEGRUZZI S. I, 101, N. LEON, MED. 52, SIMIONESCU, FL. 204. Mutătoarea se suie pe garduri, făcînd cîrcei. H III 209, cf. 139, 226, IV 104, V 465, 497. Rădăcina de mutătoare în rachiu e bun de vătămătură. ȘEZ. XV, 90. Fierbi rădăcină cu mutătoare și-i bei zeama. PAMFILE, B. 33. Mutătoarea uscată și arsă pe vatră se dă vacilor. id. ib. 71, cf. 34, 60, 74, GOROVEI, CR. 175. Ie-ț mnireasă, dzîua bună D'e la ŝir d'e mătrăgună, D'e la ŝir de bosîioc, D'e la fiŝorii d'in ẑoc, D'e la ŝir d'e mutătǫre, D'e la draga șădzătǫre. ALRT II 100. – Pl.: mutători, -oare. – Și: (învechit) mutătoriu, -oare adj. – Muta + suf. -ător.