2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTATÓR, mutatoare, s. n. 1. Aparat sau instalație care transformă curentul electric alternativ în curent continuu sau cel continuu în alternativ și care permite variația amplitudinii, a frecvenței și a fazei curentului alternativ. 2. Genă care mărește rata generală a mutațiilor (2). – Din fr. mutateur.

mutator sn [At: LTR2 / Pl: ~oare / E: fr mutateur] Aparat sau instalație care transformă energia electromagnetică de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă, fără ca în procesul acestei transformări să intervină o fază intermediară.

MUTATÓR, mutatoare, s. n. Aparat sau instalație pentru transformarea energiei electromagnetice de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă. – Din fr. mutateur.

MUTATÓR, mutatoare, s. n. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers, care schimbă frecvența sau faza unui curent alternativ sau schimbă tensiunea unui curent continuu.

MUTATÓR s.n. 1. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (Biol.) Genă care mărește rata de mutație a altor gene. [Cf. fr. mutateur, germ. Mutator].

MUTATÓR s. n. 1. aparat, dispozitiv care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (biol.) genă capabilă să sporească frecvența mutațiilor la alte gene. (< fr. mutateur)

MUTATÓR ~oáre n. Aparat pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. /<fr. mutateur

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica).Muta + suf. -ător.

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica).Muta + suf. -ător.

mutător, ~oare [At: PSALT. HUR. 33v/8 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: muta + -ător] 1 a (Reg) Care se poate mișca. 2 a (Reg) Care se mută dintr-un loc în altul. 3 a (Reg) Care își schimbă locul, domiciliul sau sediul. 4 a (Înv; îs) Bun (sau lucru) ~ Bun mobil1. 5 a (D. păsări) Migrator. 6 a (D. boli) Contagios. 7 sf (Reg) Stână provizorie, așezată alături de stâna principală, care se poate muta dintr-un loc într-altul. 8 a (Îrg) Schimbător. 9 a (Îvr; d. oameni) Străin. 10 sf Parte a joagărului alcătuită din bătătoare, amnar și grindei. 11 sf (Prc) Bătătoare a joagărului. 12 sf (Mol) Cocârțeală la plug. 13 sf (Șîc ~oare-cu-poame-roșii) Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, agățătoare, veninoasă, cu rădăcina groasă și cărnoasă, cu frunze pețiolate, cu flori albe-gălbui și cu fructe în formă de boabe roșii, folosită în medicina populară (Bryonia dioica). 14 sf (Bot; reg; șîc ~oare-cu-poame-negre) Împărăteasă (Bryonia alba).

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj. (Rar) Care se mută dintr-un loc în altul; (despre păsări) migrator, călător. Mii și mii de păsărele mutătoare se-ntorc acuma din țările cele calde. MARIAN, O. I 1 ♦ (Substantivat, f.) Stînă provizorie (alături de stîna cea mare), care poate fi mutată ușor dintr-un loc în altul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mutatór s. n., pl. mutatoáre

mutatór s. n., pl. mutatoáre

mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre

mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUTĂTÓR adj. v. călător, contagios, infecțios, migrator, molipsitor.

mutător adj. v. CĂLĂTOR. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MIGRATOR. MOLIPSITOR.

Intrare: mutator
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutator
  • mutatorul
  • mutatoru‑
plural
  • mutatoare
  • mutatoarele
genitiv-dativ singular
  • mutator
  • mutatorului
plural
  • mutatoare
  • mutatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: mutător
mutător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutător
  • mutătorul
  • mutătoru‑
  • mutătoare
  • mutătoarea
plural
  • mutători
  • mutătorii
  • mutătoare
  • mutătoarele
genitiv-dativ singular
  • mutător
  • mutătorului
  • mutătoare
  • mutătoarei
plural
  • mutători
  • mutătorilor
  • mutătoare
  • mutătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mutator

  • 1. Aparat sau instalație care transformă curentul electric alternativ în curent continuu sau cel continuu în alternativ și care permite variația amplitudinii, a frecvenței și a fazei curentului alternativ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Genă care mărește rata generală a mutațiilor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

mutător

  • 1. regional Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: călător (adj.) migrator un exemplu
    exemple
    • Mii și mii de păsărele mutătoare se-ntorc acuma din țările cele calde. MARIAN, O. I 1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Stână provizorie (alături de stâna cea mare), care poate fi mutată ușor dintr-un loc în altul.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Muta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09