9 definiții pentru mutător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTĂTOR, -OARE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica).Muta + suf. -ător.

MUTĂTOR, -OARE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica).Muta + suf. -ător.

mutător, ~oare [At: PSALT. HUR. 33v/8 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: muta + -ător] 1 a (Reg) Care se poate mișca. 2 a (Reg) Care se mută dintr-un loc în altul. 3 a (Reg) Care își schimbă locul, domiciliul sau sediul. 4 a (Înv; îs) Bun (sau lucru) ~ Bun mobil1. 5 a (D. păsări) Migrator. 6 a (D. boli) Contagios. 7 sf (Reg) Stână provizorie, așezată alături de stâna principală, care se poate muta dintr-un loc într-altul. 8 a (Îrg) Schimbător. 9 a (Îvr; d. oameni) Străin. 10 sf Parte a joagărului alcătuită din bătătoare, amnar și grindei. 11 sf (Prc) Bătătoare a joagărului. 12 sf (Mol) Cocârțeală la plug. 13 sf (Șîc ~oare-cu-poame-roșii) Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, agățătoare, veninoasă, cu rădăcina groasă și cărnoasă, cu frunze pețiolate, cu flori albe-gălbui și cu fructe în formă de boabe roșii, folosită în medicina populară (Bryonia dioica). 14 sf (Bot; reg; șîc ~oare-cu-poame-negre) Împărăteasă (Bryonia alba).

MUTĂTOR, -OARE, mutători, -oare, adj. (Rar) Care se mută dintr-un loc în altul; (despre păsări) migrator, călător. Mii și mii de păsărele mutătoare se-ntorc acuma din țările cele calde. MARIAN, O. I 1 ♦ (Substantivat, f.) Stînă provizorie (alături de stîna cea mare), care poate fi mutată ușor dintr-un loc în altul.

mutătoriu, ~oare a vz mutător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mutător adj. m., pl. mutători; f. sg. și pl. mutătoare

mutător adj. m., pl. mutători; f. sg. și pl. mutătoare

mutător adj. m., pl. mutători; f. sg. și pl. mutătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUTĂTOR adj. v. călător, contagios, infecțios, migrator, molipsitor.

mutător adj. v. CĂLĂTOR. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MIGRATOR. MOLIPSITOR.

Intrare: mutător
mutător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutător
  • mutătorul
  • mutătoru‑
  • mutătoare
  • mutătoarea
plural
  • mutători
  • mutătorii
  • mutătoare
  • mutătoarele
genitiv-dativ singular
  • mutător
  • mutătorului
  • mutătoare
  • mutătoarei
plural
  • mutători
  • mutătorilor
  • mutătoare
  • mutătoarelor
vocativ singular
plural
mutătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mutător, mutătoareadjectiv

  • 1. regional Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mii și mii de păsărele mutătoare se-ntorc acuma din țările cele calde. MARIAN, O. I 1. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Stână provizorie (alături de stâna cea mare), care poate fi mutată ușor dintr-un loc în altul. DLRLC
etimologie:
  • Muta + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.